Lupta noastră pentru vorbirea și scrierea corectă a limbii române este pierdută. Și nu cred că mai putem face ceva ca să întoarcem rezultatul. Din păcate, nu cred că este un meci care se joacă tur-retur și în singura manșă pe care o disputăm scorul capătă proporții mari pentru adversari.
Mă uitam pe facebook ( ca tot bătrânul) dimineață în timp ce-mi beam liniștit cafeaua și am făcut o analiză rapidă și superficială a postărilor pe care le-am citit.
8 din 10 postări aveau măcar o greșeală gramaticală de primă mână. Nu vorbim de vreo chestie complicată ci de lucruri banale. Vedeți imediat care.
Din astea 8 cu greșeli, mai mult de jumătate aveau măcar o litera „i” pusă anapoda. Adică aiurea, pentru cei mai tineri.
Problema mare este că greșelile astea de bază, gen numărul de „i-uri” cu care se scriu copiii sau fiii sunt făcute de oameni „cu carte”. Oameni cu facultăți, cu masterate, cu diplome, certificări și statut social bun. Above average, cum s-ar spune în limbaj de specialitate.
Și dacă întâlnim asemenea greșeli, exprimate public, în scris, la oamenii de la care avem așteptări și pretenții să stăpânească limba română, atunci lupta noastră este pierdută.
Nu poți lupta împotriva agramatismului când agramatismul corupe și oamenii care ar trebui să lupte împotriva sa.
Partea tragică este că nimanui nu-i mai pasă. Dacă îi atragi atenția cuiva despre greșeala cu numărul de i-uri primești un: așa, și? Cui pasă? Am altele mai importante decât asta!
Or, mi se pare trist și îngrijorător, dar în același timp nu-mi rămâne decât să mă resemnez că asta e, nu am ce face, nu pot lupta pentru fiecare „i” din limba română.
Și cosmetizez o zicală din popor, apropo de numărul de „i-uri”:
- e mai bine să fi mâncat decât să fii mâncat!
8 comentarii Adaugă comentariu
Avem prea puțini intelectuali veritabili și prea mulți indivizi care au trecut prin studii și au reușit să obțină o diplomă. Mulți dintre cei care ar fi putut deveni acei intelectuali au plecat să studieze în afară și nu s-au mai întors, că nu au de ce. Avem cel puțin trei partide politice care îi urăsc pe față, împreună prind mai bine de 75% din electorat.
Hei, Andrei! Scoate și tu un „i” din primul cuvânt din fraza „Ori, mi se pare trist”. Cuvântul pe care vrei să îl folosești acolo nu este conjuncția „ori” (cu sensul de „sau”), ci conjuncția „or” (cu sensul de „așadar”). ???? Mno… nimeni nu-i perfect. ????
mno, asta e finess ce mi-ai dat tu
cum era aia cu filozofu’?
Numarul de ii-uri este in functie de cati copii sunt. Este vorba de 3 copii ? Ai Copiii, la patru copii deja poti pune copiiii, etc. La fel si la fii.
Ahaa, Marian este peste dumneata!
Deci nici dumneata nu stăpânești în totalitate tenebrele limbii române????????????