Mai sunt două zile până la alegeri și deja bula mea de internet este insuportabilă. Se aruncă cu acuze, se aruncă cu jigniri, cine nu merge la vot să-i moară ce-i pe casă și trei vecini, suntem la un pas de catastrofă (oricare ar fi ea) și poporul ba e impasibil, ba vrea să dea un vot de blam, ba nu zice nimic, ceea ce automat e nasol.

Aceeași retorică vine și de la Klaus Iohannis, trebuie să ieșim și să votăm, preferabil pe el, că vine prăpădul altfel. Bineînțeles, avem de ales între prăpăd și silenzio stampa, dar asta ne e soarta noastră dintotdeauna.

Si mă gândeam așa, amuzat de comicul situației, cum îl lovește karma pe Iohannis fix înainte de turul doi, și se vede pus în situația în care să se roage de cei pe care i-a ignorat 5 ani, să-i mai dea un mandat. Sau măcar să vină la vot. Orice, doar să nu privească și ei cu atenție și îngrijorare.

Măcar atât, că nu mai face, ne promite pe cuvânt mai multă activitate și implicare.

Asta e karma, domnule Iohannis. Asta e karma.