Citeam articolul ăsta, care prezintă Bucureștii ca fiind pe locul 5 în topul mondial al orașelor aglomerate. Locul 5.
În articolul de mai sus se mai spune că
Potrivit studiului, bucurestenii petrec 57 de minute pe zi in plus in trafic din cauza aglomeratiei, ceea ce inseamna 218 ore in plus intr-un an.
In Bucuresti, anul trecut lungimea retelei de drumuri era de 6.435 km, datele TomTom.
Cel mai ridicat nivel de congestie din 2016 a fost de 101% si avut loc in general in zilele de vineri intre orele 17.00 si 18.00.
Ce nu se spune în articol este că în București, 2017, nu mai găsești o stradă care să nu aibă măcar un crater pe ea. Dacă tai orașul într-o zi ai toate șansele din lume să îți faci bucșele praf. Sau roțile. De la gropi.
Nu se mai spune în articol că autobuzele sunt praf, tramvaiele mai au un pic și pică de pe șine. Avem tramvaie care au și 50 de ani vechime și încă sunt pe șine.
Mergeți în orice altă capitală din UE și vedeți cum se prezintă transportul în comun de acolo. Chiar și pe la vecinii excomuniști, polonezi, cehi sau slovaci.
Nu se mai spune în articol că metroul este subdimensionat în momentul ăsta și nimeni nu are nici un plan de dezvoltare.
Nu se mai spune în articol că populația orașului era, oficial în 2012 de 2 milioane de locuitori. Eu cred că batem spre 3, cu tot cu periferie.
Primarul ( mă rog, născătoarea de voluntari) a fost ales cu 246.553 de voturi. Scădem copiii din cele 2 milioane și ne rămân cam un milion de oameni cu drept de vot care au ales să nu le pese.
Dar suferă și ei alături de noi. Pentru că toate cele de mai sus lovesc în existența fiecăruia dintre noi.
Dacă într-un top al aglomerației Bucureștii sunt pe locul 5, într-un top al masochismului, românii ( în general) și bucureștenii ( în particular) ar fi primii, fără nici măcar un dubiu.
