Nu am o problemă cu cei care opinează despre orice subiect le trece prin cap, am o problemă mare în schimb cu cei care opinează despre copii, ei neavând copii. Au maxim un câine sau o pisică amețită.
Și îi auzi plini de pedanță cum spun că nu e așa complicat, au văzut și ei copii crescând, la vecini, la rude, la foști iubiți și e simplu.
Habar nu aveți despre ce vorbiți și ce presupune crescutul unui copil. Faptul că îl comparați cu creșterea unei potăi sau a unei pisici nu face decât să confirme habarnismul în care vă aflați.
Habar nu aveți ce înseamnă primele zile, alea în care trăiești cu spaimă de la o oră la alta, să nu pățească ceva copilul, să nu omori copilul, să nu-i rupi gâtul sau coloana, să nu se se întoarcă în somn și să se sufoce.
Habar nu aveți ce înseamnă frustrarea unui părinte al cărui copil urlă și se zbârcește de durerea de colici și nu ai ce face, efectiv, decât să stai acolo și să-l ții în brațe până se liniștește. Îți vine efectiv să îți pui ștreangul de gât.
Habar nu aveți cum e să fugi la 3 dimineață la urgență cu copilul cu febră 40. Sau după ce a vomitat de 6 ori în 10 minute. Și să fii neputincios și să simți cum se dilată timpul și nu mai ajungi odată la spital. Cam ca la coadă la starbucks, când se mișcă unul greu în față.
Habar nu aveți ce înseamnă durerile de dinți și măsele și cum, la fel ca la colici, nu poți interveni decât superficial și trebuie să vezi cum suferă copilul.
Habar nu aveți ce înseamnă puseele de creștere, regresiile de somn, salturile mentale sau tantrumurile pe care trebuie să le gestionezi ca un adult responsabil.
Habar nu aveți de emoțiile primei gângureli, primilor pași de-a bușilea, primilor pași în picioare sau primelor cuvinte. Cam ca atunci când învață câinele să facă aport sau să se ducă la locul lui, doar că un pic mai intens.
Habar nu aveți ce înseamnă bucuria sinceră a unui copil, primele prietenii, primele lucruri învățate sau bucuria cu care te întâmpină când vii acasă și îți sare de gât.
Habar nu aveți cât de mult înseamnă intratul în colectivitate, mersul la grădiniță, procesul de learning by doing văzând la alții de vârsta lor.
Habar nu aveți ce emoții te încearcă când vine un gâlmoc la tine și îți zice să iei loc, pentru că azi vei învăța despre dinozauri.
Habar nu aveți ce sentimente se răscolesc în tine când îți spune copilul cel mai sincer „tati, te iubesc”
Dar aveți opinii. Vă pricepeți, e ușor, e floare la ureche. Și dacă nu ne convin chestii, sau ne plângem apare câte unul care zice să-l dăm spre adopție, că așa zice el că e bine. E ușor, pe cuvânt, am văzut pe netflix. Și ne-am uitat toți la The Nanny când eram copii, ce dracu.
E perfect ok să vorbiți în public despre parenting, despre copii, despre cum să crești copii frumos, despre cât de ușor e.
E ca și cum m-aș apuca eu să țin seminarii despre sindromul premenstrual și durerile aferente, doar pentru că am împărțit aceeași cameră cu niște gagici, de-a lungul vieții.
Habarnism în toată puterea cuvântului.
25 comentarii Adaugă comentariu
vai, cum a fost textul asta…
Habar n-avem cum sa gestionam cu blandete sfidarea pe față, atunci cand vrei sa faci teme cu el:
– Auf Deutsch, bitte!
– N-am chef sa vorbesc in germana, e un căcat de limbă.
Eu, cel puțin…
Legat de încăpățânare: Habar n-aveți cum e să vezi defectele tale de caracter oglindite în copiii tăi, și să îți crape sufletul din cauza asta.
Prost. Foarte prost. Text scris la nervi/frustrare. Andrei, nu poti sa lasi copilul in masina cat faci cumparaturi. Andrei nu poti dai in copil cand plange. Andrei, nu poti lasa copilul la 12 ani in club. Andrei, nu poti sa lasi copilul sa traga de oameni straini prin restaurant. Andrei, nu poti sa lasi copilul sa alerge cu un cutit. Andrei, nu e ok sa il spui copilului ca Iliescu e cel ce a salvat Romania si Hitler a fost de treaba. Andrei, nu e ok sa inveti copilul sa injure.
Asta nu face parte din educatie? Daca eu nu am copil si ii spun lui Andrei lucrurile astea, sunt de cacat si mai bine tac? Sau mai bine sun autoritaile?
Si DA, mi s-a spus ca mai bine imi vad de treaba pe unul din exemplele date pentru ca nu am copil si nu stiu cum e.
Si DA, in mare parte sunt de parerea lui Andrei, dar sa nu generalizam.
Acum câteva zile am scris pe FB că unul care nu își dorește copii, nu ar trebui să decidă pentru viitorul lor. Nu m-am referit la cei care nu au, ci la cei care nu își doresc. Nu cred că este om care să nu știe măcar o persoană care spune că nu-i plac copiii și că nu își dorește așa ceva.
Mi-au sărit o mulțime în cap, doar cei care probabil nu-și doresc copii, fiindcă s-au simțiți deposedați de drepturi. Exact ce ai scris tu în articol, astea erau și argumentele mele. Bine, eu nu le-am scris acolo, dar doar un părinte putea înțelege ceva nescris.
Din momentul acela am hotărât ca de fiecare dată când îmi vine să scriu asa ceva, în loc să scriu, mai bine fac 10 flotări. E mai sănătos, fiindcă oricum nu pot schimba nimic.
Părinții, acești super eroi neînțeleși. Pielea mea, ai fătat un copil, și gata nu mai are voie nimeni sa ți zică nimic. Ai argumentul suprem in orice discuție. Tu nu ai copii, nu ai cum să înțelegi… M am saturat de placa asta
in discutii despre copii, da, nu are voie nimeni fara copii sa-ti spuna ce si cum. mai bine nu te bagi, pentru ca nu stii, efectiv. ti-am aprobat comentariul doar ca sa demonstrez ca nu vorbesc din carti, ci oameni ca tine chiar exista
@Kojaak
E in natia noastra de romanasi sa avem pareri despre orice.
Bosule, poti sa ai pareri, dar sunt neavizate pe acest subiect, daca nu ai copii.
E ca atunci cand unu se da drept inginer, dar el s-a oprit la clasa a 8 a (exemple ca asta se pot da mii).
Ce e asa greu de inteles? Unde nu cunosti, nu te bagi.
Înțeleg, nu am copil, nu îmi pot da cu părerea. Poate, în cel mai bun caz, îmi exprim o opinie personală, dacă îmi este cerută.
Dar nu înțeleg de ce nu ar trebui să decidă pentru viitorul lor oamenii care nu își doresc copii? Ei contribuie la societate (sunt medici, ingineri etc).
Personal, nu văd niciun argument la această idee.
Dacă doctorul care salvează viața copilului tău nu dorește copii, ce faci?
@Lucian, am spus clar, este vorba doar despre cei care nu își doresc copii pentru că nu iubesc copiii, fiindcă sunt și oameni care nu vor, fiindcă știu că nu le-ar putea oferi o creștere cum s-ar cuveni.
Aici intervin nuantele. Eu sunt una din persoanele care nu isi doresc copii si as da articolul asta oricarui om care ma intreaba „vaaai, dar cum, tu pentru ce traiesti?” cu completarea ca nu vreau sa-mi asum nici macar ce a scris Andrei aici. Dar de ce n-as avea un cuvant de spus pe o tema ce tine de educatia copiilor? De ce nu as vota alocarea un procent mai mare din PIB pentru educatie? De ce nu as vota sanctiuni mai drastice pentru cei ce abuzeaza copii? Faptul ca nu-mi doresc eu personal (nu neaparat ca nu-mi plac) nu inseamna ca vreau sa dispara toti sau ca nu ar trebui sa-mi pese. Evident ca cei care vin si-ti spun sa nu-i dai suc de portocale copilului, ci ceai de coada soricelului ca au citit ei pe internet sunt de ignorat. Dar hai sa nu fim extremisti, e normal sa-i observi doar pe cei care emit pareri aiurea pe internet – e fix ca la review-uri: daca e de bine, nu scrii review unui restaurant, dar daca e de rau scrii 10 randuri „sa vada si altii”.
Habar n-ai ce inseamna sa ai un copil sanatos.
100% de acord. Ai noștri au ajuns la 13 și, respectiv, 15 ani și încă mai avem de învățat. Ăștia care au citit ei o carte sau au văzut un vlog și vin să-mi dea sfaturi … mor.
Intră pe un grup de mămici, să vezi acolo măcel… oricare intră și cere sfaturi (pentru că urmează să aibă copil) e asaltată, mai degrabă, decât ajutată.
Eh lasa, ca si multi parinti se asteapta ca toata lumea sa inteleaga ca ei au copii. Sa fim sinceri, zic. Si o zice unu’ care are copil, dar am destestat tot timpul (si inainte sa am si dupa) modul in care procedeaza unii care ii lasa sa urle sau ii disciplineaza intr-un loc in care alti oameni vor sa se simta bine. Asadar, daca parintii pot sa faca asta si altii fara copii pot sa judece cum ii cresti.
In schimb, sunt foarte de acord ca oamenii care pun pe picior de egalitate a avea un animal cu a avea un copil sunt chiar imbecili.
Altfel, bun articolul, m-am regasit in majoritatea chestiilor exprimate.
Permite-mi sa-ti spun ca nu ai dreptate, daca esti parinte asta nu te face un bun parinte, stiu ce vorbesc, am trait-o pe pielea mea, cu toate ca parintii mei sunt oameni ok, bine intentionati consider ca au esuat lamentabil in rolul de parinte si ca mine sunt multi cu traume, as fi apreciat ca cineva, chiar si fara copii, sa intervina si sa spuna ca nu e ok sa-ti bati copii, nu e ok sa-ti iei copiii in masina cand esti beat etc etc. Sunt de asemenea o multime de oameni care care nu au copii si se ocupa cu cresterea si educarea copiilor, nici ei nu pot sa-ti spuna nimic?
Poate te referi la oamenii care sunt agasati de copii, care n-au rabdare cu ei si care cred ca un copil are buton de on off dar puteai sa-i delimitezi mai bine.
PS: sunt parinte
nu, ma refer la oamenii care vin si-ti explica cum trebuie crescut copilul, ei nefiind nici educatori, nici pediatri, nici psihologi, ei fiind doar proprietari de pisici care vand buci si tate pe internet, de aici si notorietate
„Habar nu aveți ce înseamnă primele zile, alea în care trăiești cu spaimă de la o oră la alta, să nu pățească ceva copilul, să nu omori copilul, să nu-i rupi gâtul sau coloana, să nu se se întoarcă în somn și să se sufoce.”
Asta la primul copil.
De pe la al treilea incolo poti sa bati politistii cu el.
Nu va mai dati cu parera despre mancare daca nu sunteti bucatari. Nu va mai dati cu parerea despre fotbal daca nu ai fost cel putin Hagi. Si lissta poate continua la nesfarsit!
nu poti sa spui cum sa ajungi cel mai bun jucator de fotbal din lume daca nu esti Hagi, da. Dar daca nu esti bucatar nu te duci la Hadean si ii spui cum sa gateasca
man…nu trebuie sa fiu executive chef ca sa imi dau seama ca Scarlatescu imi da scoici cu nisip sau ca Hadean vorbeste mai frumos decat gateste.
Pai nu ar trebui sa ne dam cu parerea despre politicieni daca i-am vazut doar la televizor? Nu ar trebui sa vorbim despre un viol decat daca suntem violati sau violatori? Habarnism la greu au unii in capatana lor..
politicienii trebuie sa administreze tara cu votul pe care l-am dat noi, avem tot dreptul sa-i judecam. Despre viol avem tot dreptul sa vorbim, pentru ca ne afecteaza societatea, la fel ca si toate infractiunile. Dar pentru asta avem justitie, care e avizata sa vorbeasca cu legea in mana
Exista pe ambele parti ale baricadei tampiti, atat printre parinti, cat si printre specialistii in parenting care au vazut copiii numai in filme. De partea parintilor sunt destui tampiti care au impresia ca doar pentru ca au nascut pui vii, sunt deja laureati Nobel in tot ce tine de crescutul copiilor. Am 2 exemple apropiate, maica-mea, care si-a crescut 2 din cei 3 copii si probabil ca, daca as fi avut contact cu ea mai mult de 5 minute in 40 de ani, dadea si ea lectii. Ca, doar totusi a crescut 2 copii, nu?
Sau soacra-mea, care la inaltimea cresterii a 2 copii era deja doctor in pediatrie si puericultura si-mi spunea frecvent ca fie-mea nu se dezvolta normal si ca nu e ceva OK cu ea. Asa este, aparent e o idee mai desteapta decat stasul si a dracului ca ma-sa.
Revenind … daca nu ai studii de specialitate (si nu cursuri de parerologie pe facebook), ar fi indicat sa taci din gura pe chestiile astea. Am citit o groaza de carti in domeniu, am facut liceu pedagogic, am mai si tinut ore la clasa, am si copil, si tot cred ca pe tema asta e bine sa stai departe de a face prea multe valuri. Da, e OK sa promovezi educatia facuta cu bun simt si cu respect fata de ala micu, nu-l bati, nu-l infometezi, nu-i futi viitorul etc.
NIciun parinte nu-i perfect si ma gandesc cu groaza cate traume la producem probabil astora mici, daca-i adevarat ca-s atat de sensibili la orice zicem/facem.
Cat priveste evenimentele astea, nu-i vina aluia de povesteste balarii, e vina celui care organizeaza si nu are discernamand. Si chiar si vina celor care aplauda ca focile, in loc sa-i calce in picioare. La noi numar pe degete oamenii care au cojones sa se ia de una alta, restul se bucura de piscot si gata …
saaaaau….si fi atent aici idee revolutionara: fiecare poate sa aiba o parere despre orice si ceilalti pot sa o ignore.Tine de fiecare cat de mult ii pasa de acea relatie ( poate cu un prieten fara copii care isi da cu parerea sau un influentar care vorbeste pe la simpozioane de perenting).
Totul adevărat… ce scrie in articol. Sunt singura de 3 ani jumate. Am doi băieți de 10, respectiv 9 ani, pe care ii cresc singura. Am mai cunoscut diverși tipi care încercau să îmi explice cum sa imi cresc copiii. Mai ales unul, imi spunea ca ce-i asa mare brânză, copiii cresc, si el a fost copil si știe. POFTIM???!!!! Nu poti sa sti despre ce e vorba daca nu ai copii. Nu poti sa-mi spui tu mie cum sa procedez, ce metoda sa aplic. Chiar si un alt părinte ar trebui să facă asta cu grijă. Teoretic, orice alt părinte ar trebui să știe sa nu se bage si sa nu judece, pentru ca nu e ușor să crești pui de om, sa ii modelezi in asa fel incat sa le poti da drumul in societate, sigur fiind ca ai facut o treaba buna.
Si legat de cei care nu vor sa facă copii, de ce nu? E decizia lor, nu e treaba mea sa comentez. Fratele meu nu vrea copii, verișoara mea nu vrea copii. Părinții noștri doar de asta se leagă, noi, generația mai tânără, nu avem treabă. Si faptul ca medicul pediatru care se ocupă de copilul meu nu are copii și nici nu isi doreste, nu ma afecteaza in nici un fel, pentru ca nu-mi va da sfaturi legate de educația copilului meu, ci legate de sănătatea lui. Asta a fost pentru @lucian. O zi bună tuturor!!
Partial adevarat. Daca ar fi sa discutam strict despre copii sanatosi (fizic si mental), greutatea crescutului depinde si cat de prost sau lenes este parintele.
Stii cat de repede se linisteste un copil cu telefonul sau tableta? Imediat. DAR, ce se intampla pe urma iti da de lucru de iti ies ochii. Este taxa pe prostie.