Vă spun mai spre finalul articolului explicația la ce am zis în titlu, veți vedea.
A început școala. A fost prima zi, emoții, aglomerație, lume multă, copii, părinți, bunici.
La noi a fost foarte decent, toată experiența de până acum a mers șnur. Nu am avut popă la deschidere, deci fără slujbă și udat cu apă sfințită audiența, nu s-au ținut discursuri inutile, nu s-a făcut nici un fel de propagandă, nu a bătut nimeni câmpii, nimic.
Nu ni s-au cerut bani, ni s-au comunicat informațiile esențiale pe un grup de whatsapp și restul informațiilor le primim în prima ședință cu părinții, care se întâmplă marți.
Nimic anapoda din partea școlii sau a învățătoarei, dimpotrivă. Cu părinții, vedem ce-o fi, acolo e fix loterie.
De ce zic că e bine să ai prieteni fataliști? Hai să vă explic.
Absolut toți prietenii mei cu copii la școală m-au avertizat că vine jihadul, o să mă dau cu capul de pereți, o să fie crunt, prima zi o să fie oribilă, vine primarul, se urcă pe școală, vine popa, va veni propaganda USL să ne zică să-i votăm, o să vine Belzebut să ne zică să dăm bani către subsolul locantei și tot așa.
Nimic nu s-a întâmplat din toate cele pentru care eram pregătit. A mers totul conform planului.
Acum 6 ani, când pregăteam camera copilului, tot ăștia de mai sus îmi explicau cum pătuțul va servi drept dulap de haine sau depozitat chestii în el și copilul va dormi cu noi, pe noi, lângă noi, camera copilului este practic o anexă a gospodăriei care va fi folosită drept magazie.
Nimic nu s-a întâmplat, copilul a dormit acolo, încă doarme acolo, în patul ei, singură ( sau cu noi, când adormim lângă ea la poveste).
Fataliștilor, vă aștept la gimnaziu, liceu, facultate! Până acum am 2-0.
