Din respect, nu trebuie să tăcem!

Pornind de la poza și discuția de aici, unde Petronela are un meltdown împotriva bărbaților și zice că s-a săturat de mansplaining și se apucă și facem manshaming.

Că ar trebui să tăcem, din respect, pentru că nu știm prin ce trec femeile și cât de greu le este lor. Am avut o discuție în privat cu ea unde a întărit ideea asta, că trebuie să tăcem, mai ales dacă suntem tați de fete.

Ei bine, eu zic că aici începe greșeala, de fapt. Și eu cred cu tărie că dacă ești tată de fată, din respect pentru ea (în primul rând) trebuie să țipi și să faci scandal. Și să militezi pentru egalitate și să fii sigur că o educi în spiritul și litera egalității și echității.

Și, dacă ești tată de fată, într-o societate democratică, ești obligat să îți înveți copilul că:

• nu este inferioară nici unu bărbat
• nu trebuie să lase capul jos în fața vreunui bărbat
• nu trebuie să înghită căcăturile nimănui, indiferent de sex
• nu trebuie să facă chestii pe care nu vrea să le facă, doar din presiune socială
• nu trebuie să spele și să întindă rufe
• nu trebuie să respecte toate căcaturile alea din imagine

Trăim ( încă) într-o societate unde poți să nu fii de acord, poți să îți iei viața în propriile mâini, ( ar fi normal să) ai un sprijin necondiționat de nimic la familie și prieteni, poți alege în orice moment să faci altceva, care să te mulțumească.

Și eu, ca tată, dacă aș tăcea, din respect, ar însemna să nu-i transmit nimic din cele de mai sus copilului meu.

Așadar, din respect, nu voi tăcea. Voi vorbi cu ea, mereu, întotdeauna, oriunde și oricum. Pentru că rolul meu de părinte nu este să tac, pentru bucuria feminismului, ci să fiu departament de suport al copilului meu.

Copilului meu, fată.

Photo by Heike Mintel on Unsplash