Despre twitter în România. Câteva observaţii despre salvarea lui

A fost o discuţie cu ceva vreme în urmă despre twitterul care moare la noi deşi prin alte părţi a prins destul de bine. Da, la noi twitterul este încă un mister pentru foarte mulţi oameni, inclusiv din breaslă. Ştiu oameni de PR, de comunicare şi chiar de social media care nu folosesc twitter. Sau care habar nu au ce face el. În fine, problema e complexă şi prezintă multe aspecte, după cum spunea un clasic.

Pe lângă faptul că foarte mulţi oameni nu au habar de twitter, noi nici nu avem oameni urmăribili de marea masă pe twitter. Mă gândesc la CEO de companii, la politicieni ( aici sunt lăudabile prezenţele Alinei Gorghiu şi a lui Valeriu Zgonea, indiferent că cel din urmă spune mai mult tâmpenii), la lideri şi formatori de opinie, sportivi de valoare (am zis de valoare, nu de Mutu) şi lista poate continua.  Şi conturile alea să fie administrate chiar de ei, nu de vreun angajat. Să comunice informaţii de valore, în timp real.

În lipsa celor de mai sus, twitter va rămâne un loc de caterincă şi de miştouri între noi. Ceea ce nu e deloc rău, dar deloc benefic pe termen lung, mai ales acum când facebook se transformă într-un calic ce urmăreşte doar bani.