Am găsit acest comentariu pe internet, comentariu cu care sunt în dezacord profund.

Pentru că mi se pare un egoism exagerat atitudinea asta, de a priva copiii de beneficiile și tehnologia lumii moderne doar pentru a-ți satisface tu niște frustrări pe care ar trebui să le rezolvi în altă parte. Respectiv la psiholog.

Creativitatea la copii nu vine doar din a le tăia orice opțiune de distracție și entertain, ca să fie nevoiți să inventeze ceva să nu moară de plictiseală. Asta e o prostie, creativitatea se antrenează și poate fi integrată sau adaptată și cu tehnologie. Nu mai știu unde auzisem o tâmpenie mare cât casa, la ceva grădiniță le dădeau copiilor o cărămidă și îi lăsau să se joace cu cărămida toată ziua, să fie creativi.

Mie mi se pare că e primul pas către a sminti copilul, dacă îl pui să vorbească cu o cărămidă, dar ce știu eu, nu cred nici în montesori, nici în isus hristos nici în nirvana.

Îmi este la fel de greu de înțeles de ce insistăm cu creativitatea, când nu toți oamenii sunt făcuți pentru a fi creativi. În multe domenii nu trebuie să fii creativ, trebuie să fii doar un foarte bun profesionist. La medicină mă gândesc prima dată.

Și, ca să punem și lucrurile în context, fiică-mea are pe tabletă un joc cu unicorni, pe care trebuie să-i îmbrace, să le schimbe culoarea la păr, la unghii, la ochi și așa mai departe. Având de ales din sute de variante.

O fi bun pentru creativitate? Sau trebuie să arunc tehnologia din casă?

La final, mă simt dator să precizez că sunt de acord cu accesul copiilor la tehnologie, dar controlat și echilibrat. Copiii uitați cu orele la TV sau pe internet sunt uitați acolo de părinți, nu e neapărat opțiunea lor.