Anul ăsta nu am adunat 10 zile cu temperaturi negative. Cel puțin nu în București. Nici la ai mei la Brăila nu a fost mai rău, nu știu prin alte părți de țară cum a fost, dar putem zice că a fost super scurtă iarna asta.
Weekendul ăsta a fost primăvară în toată puterea cuvântului.
Îmi amintesc că în copilăria mea începea să ningă pe la început de noiembrie și se topea zăpada în martie. În rest, alb peste tot, viscol și ger de crăpau pietrele.
Îmi amintesc că înainte să tragă ai mei gaze și ne încălzeam cu lemne și cărbuni, dacă nu aprindea taică-miu sobele la 5 dimineața, la 7 când mă trezeam să plec la școală era un frig de te usturau plămânii.
Și afară Crivățul de Brăila te spulbera, literalmente, dacă nu te țineai bine.
Acum mă uit că am stat mai toată iarna cu o gecuță pe care o port și primăra sau mi-am luat geaca de iarnă cu tricou pe sub ea. Și atât.
Nu știu dacă e bine sau rău. E nasol că nu am avut unde să o trag pe kiddo cu sania, unde să facem un om de zăpadă sau să ne batem cu bulgări.
E bine că a ținut cu săracul, cum se zice în bătrâni, și facturile la gaz au fost mai mici, pentru cei cu centrale sau cu sobe.
Nu știu cât de sănătos este, în schimb.
Dar, ca să fiu cercetător britanic, e mai cald.
