Nu am mai scris de ceva vreme pe subiect de copil, din motive de lene, lipsă de chef sau pur și simplu pentru că nu am avut nimic concret de zis. Au explodat mămicile, sfaturile, în general tâmpenii, pe internet atât de tare, încât nu îți mai vine să zici nimic.

Totul e perfect, e din cărți, e cu disciplină, cu reguli, cu minuni și miracole de copilași.

E pe dracu, e complicat al naibii. Noi avem baftă cu mama Marianei, care este la noi și face activități cu kiddo pe timpul zilei, cât muncim noi, altfel ar fi fost crâncen. Avem prieteni cu copii de vârsta Marei care nu au pe nimeni și sunt efectiv distruși.

E cu totul altă mâncare de pește față de primii doi ani, atunci când unul dintre părinți este în concediu de creștere al copilului și doar aia face și copilul nu are energia unui TGV de dimineață până seara. Și trebuie să îl ții în casă, nu poți ieși cu el afară, unde avea ce să facă să-și consume energia.

Pictăm, desenăm, colorăm, facem lego, ne jucăm cu păpuși, facem de toate, toată casa e un câmp de luptă, sper să se redeschidă grădinițele după 15 mai.

Și nu e vorba de iubit copilul sau alte prostii de genul ăsta. E fix despre cum să îți împarți timpul sau atenția între work și copil. Și cum ții copilul ocupat încât să poți rezolva și call-ul de la ora 12:00 și nici pe kid să nu-l scapi la televizor, cum ar fi cel mai simplu.

Știu că pare nesăbuit ce spun și niște mămici vor pufni încruntate, dar suntem animale sociale, avem nevoie de interacțiune, socializare, de reguli și rutine ca să ne putem dezvolta și să putem evolua.

Noi, adulții, ne putem controla mai bine emoțiile și frustrările și impulsurile, dar la copii e foarte complicat, mai ales dacă nu au puterea exemplului.

Și grădinița asta este, în primul rând, un spațiu care facilitează dezvoltarea copilului, bazându-se, în primul rând pe puterea exemplului. Monkey see, monkey do.

Și apropo de grădinițe, o altă discuție a fost cu taxele, mai plătim sau nu mai plătim taxele pe timpul suspendării activității. La noi s-a decis, aproape unanim, să plătim cât este nevoie să ținem educatoarele, pentru că nimeni nu-și dorește să schimbe educatoarele după pandemie, să o luăm de la capăt cu un proces nou de acomodare.

Da, complicate vremuri, la care nu s-a gândit nici dracu atunci când a luat decizia să facă un copil.

Și nu, pe vremea războiului, când plecau bărbații pe front și femeile vedeau de copchil acasă, vedea de el într-o casă cu curte și nu avea program de 9-18.