Despre exoplanete, români și robbie williams

Citeam ieri pe digi24 despre descoperirea unei noi planete, aproape identică cu Terra, doar că mai mare și cu gravitație dublă. Îl aud și pe Alexandru Mironov comentând entuziasmat știrea, spunând ( foarte logic) că intrăm într-o nouă eră cercetării cosmice și că, mai mult ca sigur, vom încerca să ajungem cumva acolo, dar că vor dura probabil câte sute, dacă nu chiar mii de ani până vom ajunge acolo.

Plecând de la premisa că pe Terra2 sunt îndeplinite condițiile necesare vieții, există o posibilitatea ca acolo să locuiască o civilizație extraterestră care să fie un pic mai avansată decât noi și care deja să fi trimis ceva în recunoaștere către Pământ prin intermediul căreia intenționează să intre în contact cu noi.

Acum să ne gândim cu poate eșua o operațiune care se întinde pe niște ani lumină, la care niște ființe extraterestre au muncit o lungă perioadă de timp și în care și-au pus toată speranța.

Păi simplu: aterizează în România, într-o zi de mare concert când toată lumea e concentrată pe coada la apă și la bere și mai puțin pe ce se întâmplă cu adevărat important lângă ea. Sau pică la ora 18:00 când toată lumea se uită la Măruță să o vadă pe puștoaica violată la Vaslui. Sau ajunge când toată România este la coadă la pupat moaștele sfintei Paraschiva. Sau pică atunci când toată lumea scrie despre cele mai bune reclame de la superbowl. Și nimeni nu este atent la ce se întâmplă și nu realizează că ratează momentul de a fi acolo când se scrie istoria.  Și așa va ajunge sonda extraterestră să fie vândută la fier vechi de un votant psd care își face bani de o jumatate. Și așa se alege praful de interacțiunea unei civilizații extraterestre cu omenirea.

Pentru că suntem mult prea concentrați pe chestiile mici, mărunte, care să ne toace existența mărunt și nu vedem the big picture. Nu am scris nimic despre concertul Robbie Williams, pentru nu am fost acolo. Dar e deja enervant să vezi cum s-au scris milioane de rânduri despre organizare, despre sete și alte mizerii și prea puțin despre Robbie în sine, când de fapt el era istoria care se scria acolo, pe scenă.

Altfel, mulțumită fraților cre(ș)tini, vom fi avut Festivalul Cozilor la apă și bere la care a cântat un englez, Robbie. Putea să pice la fel de bine și o sondă de pe Terra 2 în mulțime. Oamenilor le era #setică

20

One Response

  1. Mihai
    July 24, 2015

Write a response