Din categoria „să o ia dracu de pandemie”, azi vorbim despre ce daune ne-a produs statul și lucratul de acasă.

Eu mi-am făcut birou adecvat abia anul ăsta, anul trecut din martie până în decembrie am lucrat pe unde am apucat: pe canapea, pe balcon, pe jos, prin curte pe la ai mei, pe la terasă, pe faleza Dunării la Brăila, pe la mare, numai în poziții dubioase.

Anul ăsta mi-am luat scaun de birou, mi-a luat Maru birou, am luat și monitor, totul ca la carte, să replicăm cât mai mult condițiile de birou de companie.

Doar că de anul ăsta am început să mă plâng de dureri de spate. Cumva curios, pentru că din iunie, cu mici excepții, am fost măcar de 2 ori pe săptămână la sala, deci mișcare, deci mobilitate, deci nu ar avea de ce să mă doară spatele.

Și așa m-a luat la control Dragos, trainerul meu de la Flixi, care este cel mai dibaci kineto din câți am cunoscut. Și m-a găsit cu tot spatele țeapăn de contracturi și deja se face luna de când tot trage de mine să mă scape de betonul din spate.

Și dă-i și luptă. M-a lăsat durerea de umeri, am zis hop, dar m-a prins durerea de mijloc. A tras de mine ieri, m-a lăsat mijlocul ( încă mă jenează, dar suportabil) mă gândesc că se mută prin alte părți.

Mergeți la un control, la un masaj, la un kineto, după anul ăsta turbat. Că pozițiile comode de lucrat sau uitat la filme fac mai mult rău spatelui vostru decât face ministrul sportului pentru rugby.

Sfat nesolicitat pentru care îmi puteți mulțumi mai târziu.