Azi e Valentine’s Day. Ziua cu cea mai mare concentraţie de siropoşenie şi dulcegării din an. Foarte frumos, foarte plin peste tot de inimioare drăgălaşe şi ursuleţi de pluş şi trandafiraşi şi orice altceva vă mai trece prin minte. Doar că nu înţeleg de ce avem nevoie de o zi în care să te dai peste cap şi să demonstrezi exagerat de tare că nutreşti sentimente de iubire faţă de persoana de lângă tine.
Din câte m-a învăţat pe mine viaţa până la vârsta asta, dragostea vine cu timpul şi se manifestă în rectiliniu şi uniform de-a lungul timpului. Nu există perioade sau vreun calendar al iubirii: azi e vineri, iubesc 65%, sâmbătă 20% şi dumincă împrumut de la vecini un pic, să am şi luni. Iubeşti sau nu, zilnic sau deloc. Nu există cale de mijloc. Zic şi eu acum.
Pe lângă asta, mi se pare că sărbătoarea iubirii a dus la o uniformizare, un conformism al manifestelor iubirii. Toată lumea bomboane, ursuleţi de pluş, cine romantice, vin roşu, lumânări şi sex. That’s it.
Păi când eşti îndrăgostit, îţi vine să faci orice nebunie îţi trece prin cap, nu stai şi te mai gândeşti la tipare şi ce fac alţii. Acţionezi instinctual, raţiunea rămâne mult în urmă. Eh, astea sunt cele mai mişto momente, de aici se nasc cele mai frumoase amintiri şi se rup hohote de râs. Important e să le faci cu protecţie, dar aici se ocupă Durex să nu apară complicaţii după.
Şi dacă tot am ajuns la Durex, ei m-au provocat să vă pun la treabă. Adică să îmi spuneţi când şi, pe cât posibil, cum aţi luat atitudine împotriva clişeelor şi aţi cerut mai mult de la voi, de la jumătatea voastră, de la relaţie, de la dragoste şi chiar de la sex. Când a fost momentul ăla în care aţi lăsat prejudecăţile şi obiceiurile maselor la o parte şi aţi făcut lucrurile diferit. Care sunt gesturile alea mici pe care le faceţi destul de des şi care întreţin iubirea?
Precizez că cea mai frumoasă poveste, pe care o vor alege cei de la Durex, va fi răsplătită cu o noapte de răsfăţ la un hotel de 5* din Bucureşti.
Stand up for great love!
0 comentarii Adaugă comentariu
Atat am de zis! Cred ca azi e cool sa fi antiV-day! Antipupicuri, antisiropeli, antinume de alint… exceptandu-i pe prietenii mei proaspat single (pe care sa zic ca ii inteleg, desi mi se pare o mare ipocrizie, stiind cat de pupi-n-…. sunt ei). Daca tot esti anitV-day nu e mai usor sa ignori existenta ei! O singura data am sarbatorit ziua asta, fiind proaspat intr-o relatie (2009) de atunci nu! E 14 feb. E ziua tatalui meu (azi face 60 de ani) si asta stiu ca tre` sa sarbatoresc eu in fiecare an! Pentru restul: Protejati-va!
Clișee, clișee, dar uite ce se poate întâmpla dacă uiți de ele :)))
Poate ca pana acum ceva timp as fi inteles treaba asta cu Valentines – e intr-un fel romatic cand esti adolescent sa vezi pe strada cum in fiecare mana e cate o floare. Acum poti sa vezi acelasi lucru dar il percepi altfel: turma manata de consumerism (sau poate teama de mania Ei 🙂 ).
Eh, cum ai da-o, parca e mai frumos si mai romatic cand el face in fiecare zi un gest frumos – nu pentru mine ci pentru noi si in fiecare zi zambim pentru ca suntem impreuna. Azi de exemplu sarbatorim ca e vineri.
E mult mai bine, cred, pentru relatie sa faci lucrurile diferit fata de restul. Minim garantat: nu te plictisesti.
Cand iubesti, timpul se opreste in loc. Faci tot felul de chestii care ti se par penibile, vazandu-i pe altii facandu-le. Nu exista un anume moment pt a fi tu si a iti arata dragostea. Momentele speciale sunt cel in care descoperi ca va place aceeasi melodie, plangeti la un film, iti spune ca ii e dor de tine, iti sare in brate cand va revedeti si ii simti din nou parfumul sau nu o lasi sa urce in taxi, doar ca sa o mai saruti inca putin, desi afara sunt -5°C. Si astea se intampla cel mai des.
Revenind la subiect, unul din momentele mele de nebunie a fost cand, indepartandu-se de mine, pe strada, am strigat-o, s-a intors si am tipat cat am putut de tare „te iubesc”. Stiu si cand a fost, dar simt ca i-as stirbi din puritate. Sunt momente speciale. Multumiti-va cu atat.