Civilizații din aeroporturi
Ieri am fost la Otopeni să iau pe cineva. Uitasem că e luna august și vin oamenii care lucrează în străinătate acasă, în concediu și va fi plin ochi, la toate cursele care aterizează. Și exact așa era, plin. Nu știu dacă ați observat, dar foarte mulți oameni care sunt în aeroport, fie la sosiri, fie… [mai mult]
Ivo
Salut, Andrei! Am avut si noi o patanie saptamana trecuta, da’ de data asta din ciclul „numa’ noua ni se intampla asa ceva”… Zburam de la Madrid la Cluj si eram la coada pentru check in-ul bagajelor de cala. Si eu si sotul meu suntem ardeleni de-astia molcolmi si ne vedem de treaba. Un nene in spatele nostru tuna si fulgera ca de ce se face check in la o singura coada pentru doua zboruri (Cluj si Bucuresti), ca se poarta asa cu noi (spaniolii) pentru ca suntem romani etc. Nu-l prea baga nimeni in seama, pana cand am observat cu coltul ochiului ca-mi apare in campul vizual o burta si un bagaj. Ca nenea nostru ce facea? Isi impingea bagajul pe langa noi ca sa-si faca loc sa ajunga in dreptul nostru si sa ne depaseasca. No’ a inceput sangele sa clocoteasca un pic in mine si m-am mutat mai aproape de margine cat sa nu incapa nici el, nici burta lui. Ei, bine, nenea nostru s-a mutat pe partea sotului meu si a inceput acelasi joc, bombanind de opresiunile la care e supus poporul roman. Sotul meu s-a uitat la el si i-a spus sarcastic (da’ sarcasmul e priceput doar de anumite urechi) ca ii da voie sa treaca mai in fata daca se grabeste. Pai ca nu, ca sa vezi, ca sa stii…
Ne-am reintalnit la controlul de securitate unde rar prinzi sa nu fie cozi. Nenea nostru bombanea in continuare ca numai pentru ca suntem romani suntem nevoiti sa stam la cozi, ca suntem tratati ca animalele si multe altele cat sa justifice ca suntem un popor tare asuprit. Greu, tare greu!