Am păcătuit, zilele astea, mai mult decât de obicei, și am stat destul de mult timp pe colțurile întunecate ale internetului, respectiv tiktok și threads. Nu sunt neapărat picat în freză, dar numai prin antrenament mă pot ține la curent cu ce se întâmplă în lumea din jurul meu. Să-i spunem cercetare.
Și am ajuns la niște concluzii care au condus la titlul acestui articol, dar până acolo aș vrea să vă spun ceva. O să mă credeți pe cuvânt, pentru că nu am fost inspirat să salvez clipul și acum nu-l mai găsesc pe tiktok.
Pe scurt, era un quizz cu bani, unde un baiat întreba lume pe stradă care este singura capitală din lume care se întinde pe 2 continente. Câștigătorul primea niște bani, nu mai știu câți.
Era vorba despre Istanbul, da, doar că nu este capitală, capitala Turciei fiind Ankara.
Că a greși e omenește, știm toți. Problema este că acel clip a fost filmat, editat, montat și urcat pe tiktok fără ca cineva din gașca respectivă să se prindă că e ceva greșit.
A doua problemă este cu câtă agresivitate li se răspundea celor care semnalizau, în comentarii, greșeala. „Bine mă, asta era acu, că nu e capitală” „ vai, câți deștepți” și multe altele în același ton, care încrimina adevărul cu mânie proletară.
Să nu lăsăm adevărul să strice o postare bună.
Ca să ne întoarcem la titlul, ce mă sperie cu adevărat sunt mai multe lucruri:
1. dezinteresul din ce în ce mai mare pentru cunoaștere și cunoștințe. Pentru cultură generală, pentru a descoperi, a aprofunda.
Și nu vorbesc de citit și tocit în sala de lectură, ci de curiozitatea și mândria de a ști. De a ști istorie, geografie, biologie, logică, genetică, fizică, chimie, de a ști cum funcționează lumea, în general. De a nu fi prost când îți zice unul că Istanbul e capitala Turciei și tu să nu ai habar că nu e așa.
Și nu vorbim de citit, nu dezvoltăm nostalgii ale vremurilor noastre, că acum informația este cu mult mai ușor de găsit și asimilat, de pe internet, de pe youtube, de pe bloguri, din podcasturi poți învăța acum însutit mai mult decât puteam noi. Cu toate astea, e foarte greu să stârnești o curiozitate într-un puștan, și vorbesc în cunoștință de cauză, că am câțiva în cercul apropiat.
2. Încleștarea cu care este minimalizat adevărul
Și nu mă refer doar la cazul ăsta punctual, cu Istanbulul, ci, în general, când încerci să semnalizezi o greșeală sau să corectezi o informație greșită, sunt șanse mari să fii pus la zid și bătut cu pietre pentru neobrăzare.
Comeback-urile sunt diverse și uluitoare, de cele mai multe ori:
„așa, și acum că l-ai corectat, e lumea mai bună?”
„ce vrei să demonstrezi cu asta, că ești de deștept?”
„alții fura miliarde dar e important să știm că Istanbul nu e capitală, da”.
În același registru, vă invit să citiți comentariile de aici. Este un comentariu care zice că „adevărul nu stă în logică și nici în cea mai bună argumentare” care mi s-a părut ceva nemaipomenit, este deja comentariul anului 2024 lăsat pe internetul românesc.
Nu știu exact să zic ce să întâmplă, dar am impresia că ne-am cam plictisit cu binele, cu adevărul, cu știința și vrem să vedem cum e și pe partea cealaltă, a anarhiei provocată de prostie și ignoranță.
Legiunile de imbecili ale lui ECO ajung acum să dea lecții de fizică lui Presură, să combată medici, laureați de premii nobel, oameni care au abandonat școala la 14 ani se ceartă cu profesori universitari și exemplele pot continua la nesfârșit. Cel mai tragicomic este ăsta, unde singurul om care a știut răspunsul corect a fost eliminat din grup, pentru erezie.
Sunt curios cât vom mai putea continua așa până la autodistrugere.
La mulți ani, 2024!
17 comentarii Adaugă comentariu
articolul cu ordinea operatiilor zici ca e piesa de teatru, ma jur! am citit de cateva ori si de fiecare data am ras la fel de mult.
Legat oarecum de punctul 1, eu încă mă minunez cum unor oameni le lipsește ”common sense”, îmi cer scuze dar nu găsesc acum o traducere în română și cum au ajuns până la o asemenea vârstă fără să gândească logic înainte să acționeze.
Sau cum în anul 2024, în era tehnologiei, există adulți cu ultimele modele de smartphone dar nu au un amărât de PC sau laptop în casă să își redacteze un CV sau orice alt document, să descarce o factură electronică, să își facă un cont pe undeva, să trimită un email corect cu atașament etc. Nu vorbesc de cei care lucrează în piață sau în fabrică, vorbesc de cei care o ard toată ziua pe tik tok si insta dar nu sunt in stare sa dea un Forward la un email.
În caz că te gângeai că nu se poate mai rău: https://actualdecluj.ro/actor-la-teatrul-national-din-cluj-la-hamlet-doua-femei-mancau-shaorma-cu-de-toate-in-primul-rand-mi-se-pare-de-un-extrem-prost-gust/
groaznic, sa mor
Stiu, eram acolo, sa-mi scape berea din mana, nu alta….
din pacate avem chestia asta in sange.. sa inchidem ochii si sa mergem mai departe, sa inghitim in sec si sa ne vedem de ale noastre mai ales cand nu ne afecteaza ceva direct. azi am patit si eu, am fost la un centru comercial la film cu familia, am dat o tura pana am gasit un loc ok de parcare, ne dam jos si la 10 metri de noi vine un tip cu o fetita isi urca bolidul pe trotuar mai bine de jumatate, restul pe banda si aia e.. pe moment m-am enervat cautam toate argumentele posibile sa il fac sa inteleaga ca nu e ok.. si el a vazut ca ma uit dubios insa dupa am tacut.. mi-am dat seama ca bat gura de pomana, e gresit ce am facut.. insa cam aici ne aflam.. batem gura de pomana cu astfel de oameni
Si totusi eu o vad ca expunerea a ceva pozitiv. Intodeauna pana acum, marea majoritate a populatiei a fost needucata. E ineficient sa educi pe toata lumea, si in mare parte e si acum. Este o estimare ca evolutia umana a fost facuta de sub 1% din populatie.
In acelasi timp cei implicati sunt sub 2 % din populatie. Asta inseamna creatorii de continut bun sau prost, dar si comentatori. Desigur ca cele 2 multimi se suprapun dar foarte putin. Asta e tragedia dar si oportunitatea din prezent. Pentru prima data, marea majoritate a incultilor au sansa sa primeasca informatii noi, pe tot parcursul vietii lor. Desigur ca o mare parte sunt false, incomplete sau scoase din context. Dar putem fi generosi si sa acceptam asta si sa ne bucuram ca, la oamenii care au urmarit vide-o-ul au ajuns termenii de „continent, Istambul/Constantinopole, capitala actuala sau nu”. Si asta e un locru bun.
Daca doar o mica parte din cei care urmaresc, citesc informatie reusesc sa devina „productivi”, sa se alature celor 1% care construiesc societatea umana, e un castig. Si asta e matematic adevarat. Procentul populatiei care va avea access la educatie va creste, si datorita acestui fapt va creste si procentul celor care vor impacta pozitiv evolutia umanitatii. Procentul acestora va creste de la 1% si cu cat acest procent creste cu atat dezvoltarea umanitatii se va accelera.
E fix acelasi fenomen care s-a intamplat pana acum de 2 ori, prima data cu inventarea scrisului, si inventarea tiparului. Poate a 3-a a vost radio/tv. Putem spune ca suntem in a 3-a sau a 4-a runda de evolutie. Fiecare runda a adus tot mai multi oameni in pozitia de a avea informatie si de a putea contribui cu ceva.
Desigur ca majoritatea produc doar zgomot, dar e irelevant. Important e ca numarul celor care au access la informatie creste.
Eu as zice sa incepem cu curtea proprie (si apropiatii).
Asta cu ce spui tu (iar chestia mamicile si fractiile e de Caragiale) ar fi de tier I. Cuostinte de baza. Rad si elevii de clasa a VI-a, chiar cei slabi, daca nu le stii. Si asta e nivelul majoritatii parintilor (luati notiunuile simple din cartile de cl. VI-VIII – o sare de bucatarie, o soda caustica, un amper, un volt, sa vedeti cata lume stie macar aproximativ sa explice lucrurile simple). Deja pe aici pierdem 90-95% din populatie – practic numai oamenii din domeniu se descurca (fizicienii, matematicienii si inginerii la fizica etc etc)
Apoi vin chestiile putin mai serioase.
Ai studii serioase intr-un domeniu hard (Medicina, Electronica, Calculatoare)? Ai fost bun in liceu, in special la materiile grele, ai fost la vreo olimpiada, ai dat vreo admitere grea (>4-5/loc, 2-3 materii grele), ai avut pasiuni interesante? Nu. Pai atunci, stai jos, sau stai mai in spate. Ceea ce se pare ca e si cazul dumneata. Citam din sectiunea Despre:
„Sunt mândru tată de fată superbă și coechipier de familie al unei tipe senzaționale.
>>Povesti. Marketerii folosesc cuvinte bombastice pentru a descrie lucruri firesti si greu verifibaile. Mancarea nu e doar buna, ci senzationala. Doh
Mă mai joc cu vinyluri, sport, rugby, cărți, cafea sau băuturi. Nu sunt neapărat viciat, doar că îmi place să am pasiuni multiple.
>>Asa, dar asta nu e vreo performanta, e la si altele, la hobbies. ceva mai hard, ce nu poate face toata lumea?
Nu sunt prieten cu plafonarea profesională, drept urmare în ultimii ani am trecut de la social media la digital. Cam toate în sfera de marketing și comunicare comercială”
>> social media, marketing – bleah, bla bla, calea usuratatii. Greu de verificat, de auditat. Depinde pe ce val esti, pe ce teava de tun intri. E ca la critica literara, pictura etc. Extrem de multa subiectivitate etc.
„Altii, nu eu.” Sigur ca da. Prietene, ai avut ce spuneam eu mai sus? Ai dus si eventual castigat batalii dure la capitolul carte? Stii, cunoscutele mate-fizica-chimie de care fuge toata lumea. Ai fost „tocilarul” ala (nerd) dupa care o clasa intreaga copia? Mestereai prin aparate de radio? Discutai cu profesoara de biologie? Puneai intrebari interesante? Nu neaparat olimpiade nationale, nu Einstein, nu Nenitescu, ci ceva asa… mai domestic, sa fi fost locul I-II, V in clasa, zic (intr-o clasa bunicica)… Caci daca nu, cam vorbesti inclusiv cu dumneata. Si, btw, cati din jurul tau au asa ceva? (apropo de adagiul: un om este media celor mai apropiati 5 prieteni”
Iar legat de subiect (faptul ca multi nu stiau ca Istanbul nu e capitala, ci Ankara). Nici eu nu stiam, daca eram intrebat pe strada. Confuzia vine probabil din faptul ca oricum sunt doua orase foarte mari etc etc. La fel cum se intampla sa confunzi capitalele unor state apropiate (vezi tari foste RSS), sau sa nu stii exact care sunt capitalele din Tarile de Jos (sunt si acolo, tot asa, cateva orase mari). Daca nu ai treaba frecvent in zona (student, turism, business) se intampla frecvent sa le incurci, nu e nicio mare scofala. La fel cum incurci defintiile de la fotometrie (lux, lumen) – cine le mai stia in afara de cateva saptamani dupa curs sau dupa texa? Nimeni, aproape nimeni, caci nu sunt folosote in mod curent. Nici chioar profesorii nu mai stiu definitiile exacte ale acestor termeni /notiuni (alese deseori, oricum, arbitrar). Asa ca… nu mi se pare foarte relevant pentru cultura generala faptul ca cineva nu stie _exact_ care este capitala (Ankara sau Istanbul; Berlin sau Bonn, Ottawa, Toronto sau Montreal – mi se par confuzii acceptabile, sunt orase foarte mari; la fel: New York vs Washington DC etc etc). Ah, da, sa nu spuna ca Roma e capitala Spaniei sau a Frantei, Ca Nilul e prin Brazilia – asta da. Stiti voi, lucrurile arhetipale. Dar mai mult… Eu personal mereu incurc asemenea lucruri, cand am de facut un drum cu avionul mereu ma uit pe harta pentru ca oricum nu mai tin minte, si asta la cateva luni distanta de cand m-am uita ultima oara… Devine important si retin daca am treaba frecvent prin zona, altfel…
Salut @Un Cetățean!
Zi pe șleau că ești prost, te-ai născut într-o familie de sărăntoci agresivi sau și nu ți-ai permis meditațiile contra cost.
Nu e rușine nici să afirmi că îți închipui banii = deșteptăciune; chit că greșești. Am înțeles, probabil tac-tu înjura sistemul de învățământ, în timp ce îi aclama pe securiști drept „patrioți”, este!?
Până când unul sau mai mulți dintre ei găsește o formulă politică în a-i convinge pe restul să-i omoare pe alții.
Eu nu-i suspectez de curaj pe cei cărora nu le pasă să știe chestii de autobază – tot din garnitura aia de lași subordonați de otomani, austrieci, ruși, se sustrag; deșcendenții iobagilor/servanților de grofi, lașilor care i-au votat pe PCR-iști/FSN-iști & aclamând securiștii drept „patrioți”– afirmând că nu-i interesează.
Dacă cineva se răstește la ei, poate amenințându-i voalat cu moartea, le vor tremura rinichii de frică.
Copiii ălora, cu „dacă șefu’ a scris ‘căcat’, ‘căcat’ rămâne”.
Și comuniști pe deasupra, răspunsul căcatului cu „adevărul nu stă…” e o retorică KGB-istă. Repet ce am scris adineauri, să se găsească unul să-i convingă să omoare, atât e îndeajuns.
un pic cam extrem, nu crezi? :))
…eu as lega reactiile celor mentionati in articol( cu minimizarea greselii) de art despre ” mai sint pedepsiti copiii in ziua de azi?” ( al lui mihai vasilescu)… o generatie care , in copilarie, a inghitit critici si umilinte constante de la parinti si profesori , va avea aceasta reactie de minimizare a greselii pt ca a fost educata sa ii fie frica sa isi recunoasca greselile, de teama consecintelor….a ti face mea culpa cu eleganta cere curaj si self esteem , lucruri pe care nu i le a predat nimeni acestei generatii( si nici ea nu va sti sa le predea copiilor ei)… parerea mea…
@Ingrid sau invers. Datorita generatiilor obisnuite cu pedeapsa, care in copilarie, a inghitit critici si umilinte constante de la parinti si profesori, e mai predispusa sa MAXIMIZEZE importanta greselilor facute de altii. Sa ii ironizeze, critice pe ceilalti. Desigur, fara sa puna in context ce au fost invatati ceilalti.
Un elev invata de Istanbul/Constantinopole ca fiind capitala din zona aia de lume ani de zile. La geografie cand ajunge la tarile moderne, petrece minute cu asta, in cel mai bun caz.
Pentru generatiile educate in comunism e mai importanta critica, vanarea greselilor decat un dialog cu elevul sau un proces educational mai complex – in care elevul chiar sa invete ceva.
Reactiile de respingere si agresiune sunt rezultatul firesc. Doar o minoritate mica ajunge sa comenteze, statistic vorbiind, si tot statistic vor fi cei care tind sa foloseasca un ton negativ/agresiv. Asa ca marea majoritate a persoanelor care chiar apreciaza informatia, chiar vor sa invete raman nevazute. Si criticate/ironizate in continuare daca fac greseli.
Salut, Andrei,
Multumesc, e cel mai bun articol pe care l-am citit în ultima vreme.
Salutare,
Ma bucur ca ti-a placut 🙂