Cam cu asta am rămas în cap de ceva vreme încoace. De câțiva ani, mai exact. Dacă acum 15 ani eram un vehement constestatar al tot ce înseamnă zonă spirituală, acum m-am mai domolit și am realizat că nu prea au legătură una cu alta, biserica cu credința.

Un om credincios poate crede în Dumnezeu, Allah, Buda, Jah. Nu crede în BOR, biserica catolică, în moschee sau în sinagogă.

Vedeam zilele trecute la România Te Iubesc materialul realizat de Alex Dima pe muntele Athos. Aceeași biserică, teoretic, atât de diferite în practică. Cum sunt oamenii ăia de acolo, călugării, parcă sunt din cu totul altă lume decât ce vedem aici.

Sunt acolo din convingere, din devotament și convingere. Nu pentru bani, nu pentru aur, nu pentru țoalele împopoțonate cu care îi vedem pe clericii de la noi. Aș putea spune că abia ăia de acolo sunt cei sinceri, modelul de preot mai apropiat de concept decât de realitate.

Bunică-mea zice mereu că biserica e casa ta, acolo trăiești, acolo te rogi, acolo de pocăiești, acolo îți rezolvi disputele cu dumnezeul în care crezi, nu la biserică, unde se adună lumea la bârfă.

Nici eu nu sunt fanul bisericii, nici al preoților de la noi, care, pentru mine, sunt doar niște șmenari puși pe căpătuială, în frunte cu Daniel, dar nu judec pe nimeni care alege să creadă în ceva/cineva și își găsește refugiul într-o entitate invizibilă, dacă asta îl face să fie mai bine.

S-a dovedit acum, când lumea a putut face Învierea acasă, fără să meargă să se calce în picioare la biserică, cu sau fără lumină adusă acasă de preot sau voluntari. Pentru că e important ce și cum crezi, nu ce și cum faci să te vadă lumea.

Ah, că a pierdut biserica niște bani mulți și buni, cu ocazia asta? Nu mă poate decât bucura.

Ah, că există și ultrași ecumenici, cei care nu concep viața fără liturghie și pentru ei credința se rezumă strict la a fi prezent în biserică? Asta e altă poveste, dar cred că ăștia nu sunt reprezentativi, sincer.

Un alt tip de credincios poate crede în sport, poate crede în muzică, în carieră, în bani sau în petrol.

Fiecare avem steaua nordului după care ne ghidăm și nu trebuie să ne judece nimeni pentru asta.

Nici să ne jignească.Nici să ne prigonească.

Până la urmă, nu s-a întors nimeni din lumea de dincolo ( oricare ar fi ea, dacă ar fi) să ne spună cine greșește și cine are dreptate.