S-a făcut luna de când stăm acasă, spre binele colectiv al tuturor, pentru că e clar că statul e depășit complet de situație, nu prea mai are ce căuta în viețile noastre, doar încurcă și face protocoale cu biserica întru genocid.

Într-o lună de stat acasă s-au schimbat câteva lucruri, unele în bine, altele în rău, sunt chestii pe care mă bucur că nu le mai fac dar sunt și lucruri care îmi lipsesc.

Din chestiile care îmi plac sunt gătitul acasă, cheltuit mai puțin pe mâncat nasolii prin oraș la prânz, faptul că îmi pot bea cafeaua în pantaloni scurți pe balcon, că pot ieși la fumat fără să pierd 30 de minute, că nu mai pierd vremea prin trafic și nu mai sparg bani pe motorină.

Cu toate astea, îmi lipsesc niște chestii unde mergeam sau pe care le făceam înainte și abia aștept să le pot face din nou.

  • parcurile. Ieșitul în parc cu copilul, cu câinele, mai ales acum, primăvara, când totul e verde crud, viu, energic, flori, păsări, tot.
  • prietenii. Da, ne vedem pe zoom, am tras niște băute online, gașcă mare, unele cu tot cu neveste, altele doar noi, băiețeli, dar nu e are farmec. E frumos să nu dai bani pe taxi și să iei 24 de beri cu 60 de lei, dar tot nu e spiritul de offline.
  • streetfood. Cumva legat de faza de mai sus, shaorma de după bere, unde continuă caterinca, glumele proaste, să dai pe tine, să râzi de asta, să te plângi că ai cerut picant și i-ar te-au ars ăia, chestii d-astea.
  • magazinele. Să intru să mă plimb aiurea prin magazine, prin librării, pe la nicherecords, să casc gura aiurea.
  • terasele. Vine vremea bună, era frumos la J’ai pe terasă, de mers în weekend, de stat și lenevit.

Dar nu murim încă o lună, o să rezistăm, sper doar să nu ne dăm în petec și să fim nevoiți să stăm mai mult izolați.