dog food

Uneori stau şi mă întreb dacă cercetătorii care dezvoltă mâncare pentru animale sunt britanici sau dacă măcar le testează pe animale. Eu am o problemă cu francezul şi mâncarea lui din motive de dimensiuni şi lăcomie.

Adică, el mănâncă exact ca un apucat, de parcă nu ar fi văzut în viaţa lui ceva de mâncare. Asta pe lângă faptul că ar mânca non-stop, orice, oriunde. De fapt, e mult spus că mănâncă, mai mult aspiră mâncarea. Nu stă să o mestece deloc. Termină un bol în mai puţin de un minut.  Numai că îi face rău stilul ăsta şi peste ceva vreme vomită cam tot, mâncarea aproape întreagă, nemestecată.

Am căutat de m-a găsit zbenghea ceva care să nu fie royal canin, să fie pentru juniori şi care să nu fie cât o aspirină. Pentru că da, pentru juniori, adică până pe la vreo 16 luni nu poţi să-i dai mâncare de adulţi, din cauza de nutrienţi şi proteine necesare creşterii adecvate. Nu există. Doar pastile mici, mici, cât mai mici, să poată aia micii să mănânce fără probleme. Ei uită că nu toţi câinii sunt la fel şi există diferenţe între pekinez, bulldog şi cane corso, de exemplu, care la 7 luni e cât maşina mea.

Din probleme vieţii unui stăpân de câine. Câine care este şi el maxim de îngrijorat de acestă problemă.

Tony