Citind articolul asta, scris de Chinezu, si aruncand nostalgic privirea pe geam, vad cativa fulgi razleti de zapada cum cad asa, alandala. Bai, se apropie Craciunul. Vine vacanta de iarna. Si gandul imi fuge la serbarile de sfarsit de trimestru, mai ales la serbarea de iarna.
O sa tin minte toata viata prima serbare din scoala, serbarea de iarna din clasa 1. Eram niste gandaci imbracati in fulgi de nea si spiridusi care trebuia sa spunem o replica intr`o sceneta sau o poezioara. Cata munca implica pregatirea unei serbari, nici acum nu vreau sa ma gandesc. Repetitii peste repetitii, plansete, mofturi. Dar astfel de momente erau primele lectii de responsabilizare si lucru in echipa.
Insa toate astea se uitau imediat ce venea clipa cea mare, momentul serbarii. Apareau alte emotii, cand iti vedeai parintii in sala, sorbindu`te din priviri. Nu voiai sa dezamagesti, trebuia sa fii cel mai bun. Dar hai ca o iau pe campii si pierd ideea principala. Asa ca revin la prima serbare.
Eu faceam parte dintr`o sceneta in care Mos Craciun ne intreba ce ne dorim de la el si ce vrem sa ne facem cand o sa fim mari. Replica mea , invatata cu sfintenie acasa, a fost: “ eu cand o sa fiu mare, vreau sa ma fac girafa.” Mosul ma intreaba : dar de ce mai baietelule vrei sa fii girafa? La care raspunsul meu era :” Ca sa nu ajunga tata sa ma traga de urechi cand iau note mici”. Probabil a fost cea mai amuzanta sceneta sau replica a mea in toata viata. De apreciat si umorul de care a dat dovada d-ra Mirita, invatatoarea mea, in momentul in care a scris replicile.
Si ma uit acum, peste ani, ce frumos era atunci, cand eram copii, cand mergeam la scoala, cand invatam chestii care ne plictiseau la culme atunci, dar care au avut rostul lor, cand asteptam ora de sport ca pe Dumnezeu sau pe profa de engleza ca sa ne invete glume in engleza.
Asta mi`a placut la scoala, momentele care mi s-au intiparit in memorie si de care imi aduc aminte mereu cu zambetul pe buze.
Si tare mi`as dori ca si generatiile urmatoare sa aiba parte tot de momente d-astea.
P.S: Ca sa anticipez niste intrebari pe care le simt deja pe drum, va zic ca nu am reusit sa ma fac girafa si tata s-a mai jucat cu urechile mele din cand in cand, cu ocazia unor boacane facute de odrasla lui iubita 🙂
0 comentarii Adaugă comentariu
Felicitari pentru sceneta din clasa 1-ea ca altfel nu erai copil intreg la cap :)).Si ne-am dat si noi seama ca nu te-ai facut cum ti-ai dorit cand erai mic. . . :))).Acum serios,felicitari pentru articol.Lasa ca o sa te trag de gat cand te vad ca poate o sa-ti indeplinesti visul ca sa nu zici ca nu vine mosul si la tine =)))