Pe vremuri, pe uşile de la case vedeam mereu plăcuţe aplicate cu numele capului de familie şi profesia, gen „Ion Popescu-inginer” sau „Familia Inginer Ion Popescu”. Nu am înţeles nici până azi rostul acelor accentuări de profesie sau funcţie afişate.
Am întâlnit destui oameni foarte „tari” pe vremea când lucram în bancă, dar cei care erau cu adevărat de calitate niciodată nu se cramponau de o funcţie sau titulatură pentru a obţine ceva, dimpotrivă, ieşeau în evidenţă prin bun simţ şi respect faţă de interlocutor.
Cred că aş fi putut să leg asta cu articolul de ieri, cu purtătorii de ghiuluri şi posesorii de maşini scumpe care nu au apă curentă. Cam acelaşi tipar sunt. Incearcă să demonstreze ceva şi să ascundă anumite frustrări peste care nu pot trece. Sau pur şi simplu e parvenism.
Scriu asta pentru că cineva a încercat azi să mă intimideze cu formularea :” eu, avocat…” Am zămbit şi mi-am văzut de ale mele deşi ar fi fost interesant să-i raspund : „şi eu, economist…”
0 comentarii Adaugă comentariu
Ăia cu „ing.” pe ușă, dădeau mereu mai mulți bani când mergeam cu colindul. 😀