Am pornit de la lista asta cu chestii pe care le mâncam cu drag când eram mic și la care mai scap și acum din când în când:
Pâine cu unt și sare | Biscuiți cu gem | Pâine cu zahar | Iaurt cu zahar | Pepene cu pâine și brânză | Hamsii cu pâine si unt
și am ajuns să mă gândesc la ciclurile nostalgice care ne lovesc din când în când, mai ales când vedem că brandurile din copilărie sau de pe vremea lu nea nicu, au fost abandonate cu zecile de an și acum sunt reinventate sau reinterpretate.
Nostalgia vinde, emoționalul de multe ori bate raționalul și așa avem pe piață din nou ROM, Azuga, Cico, Pegas, Polar și altele. Ceea ce este un lucru bun, că au fost date uitării pentru ca mai apoi să le reinventăm.
Poate asta ar fi calea corectă pentru tot, să lăsăm să se ducă de râpă toată țara și să ne apucăm la un moment dat de reconstruit. Noi, generația asta care alegem să stăm cu curu în canapea si să nu ne implicăm niciodată pentru nimic, poate reușim să băgăm țara într-un colaps atât de mare încât să putem declara că s-a ales praful.
Apoi, peste vreo două generații după noi, pe cei ce vor trăi atunci îi va apuca nostalgia și se vor gândi că va fi cool să readucă la viață o țară de care și-au bătut joc bunicii/străbunicii lor.
Poate așa am mai avea o șansă.
