Mă uit pe cifrele zilnice care vin prin Biziday la ora 13, cu numărul de cazuri noi. Multe, cam 10% din numărul de teste. Testăm mai puțin, avem mai puține cazuri. Testăm mult, avem 1300 chiar și mai bine.

Cu toate astea, lumea e relaxată. Infinit mai relaxată decât atunci când aveam 100 de cazuri noi, zilnice. Ieri dimineață am stat blocat în trafic la Unirii ca în zilele bune. Știu, sunt trafic, mi-o asum. Duminică seara autostrada A2 era plină ochi, se mergea bară la bară.

Peste tot lume, se deschid și cârciumile în interior, și cinematografele și teatrele și lumea pare să nu se mai sperie aproape deloc de covid. Am mulți prieteni pe care i-au chemat deja angajatorii la muncă, pentru că sunt scumpe chiriile în marile clădiri de birouri și trebuie să se justifice cumva, vedem lume la party-uri cu sute de oameni, se distrează lumea la liber pe plaje și tot așa.

Asta a fost? Ne-am obișnuit cu ideea? Ne-am resemnat cu gândul că îl vom lua toți? Ne dă curaj faptul că avem sub 100 de decese zilnic și sub 1000 de cazuri de ATI?

De ieșit am ieșit și noi, destul de des, dar mai pe profil de lupi singuratici, fără să ne amestecăm cu multă lume, fără să mergem la mall, fără expus la riscuri inutile, masca nu ne lipsește, cumva, ne protejăm, încă.