Nu vreau să pară un articol de lup moralist, dar sunt curios cam cât timp petreceți voi, tații, cu copilul vostru. Recunosc că eu mi-aș dori să fie o zi de 48 de ore, dar tot 8 să fie programul de muncă și weekendul să aibă 4 zile în loc de două.
Am ales de la început să fiu pe cât pot de conectat cu kiddo, așa că am învățat și să schimb scutece, și să fac biberoane noaptea la 3, să trag un body sau să fac baie la copil. Încă din prima săptămână. Ca mine știu foarte mulți alți tați care se implică cât pot de mult în creșterea copiilor.
Poate asta se datorează faptului că, cel puțin printre prietenii noștri, ne cam creștem singuri copiii. Nu avem bunici, bone, mătuși sau să-i ducem la creșă cu zilele.
Sau poate vrem doar să compensăm lipsurile pe care le-am avut (parte dintre noi) în copilărie: cheia de gât, atenție primită limitat, pentru că ai noștri erau ocupați să meargă la serviciu în schimburi, stat singuri acasă cu orele, făcut teme fără să ai pe cine întreba când te blochezi și așa mai departe.
Nu știu exact ce este, dar diferența dintre generații se vede. Unii erau stresați de grija zilei de mâine, noi suntem stresați să fim cât mai prezenți. Cumva, în fond, aceeași problemă, dar abordarea diferă.
Am scris articolul ăsta mai mult pentru mine, ca să scriu undeva niște gânduri pe care le am de mult în cap.
4 comentarii Adaugă comentariu
Same here de vreo 4 ani și jumătate.
Felicitari pentru aplomb, dar pe cat de mult urasc termenul de bula… cred ca reprezinti minoritatea. Mie mi se pare ca astia mici sunt lasati de izbeliste these days.
In ce sens sunt lăsați de „izbeliște”?
La grădiniță nu ajung decât dacă mami sau tati au un tanc
Locurile de joaca sunt sub supraveghere sau îngrădite
etc etc
joacsupraveghere
Prea puțin timp, comparativ cu cât aș vrea.