Am intrat în linie dreaptă spre o anunțată relaxare despre care nu știm nimic, încă, pe mine mă bucură doar că scăpăm de declarația aia și că pot merge la cumpărături fără să mă simt ultimul infractor ticălos, deși perfect legal.

E clar că ne-a dat peste cap pe toți perioada asta de izolare, iar acum, la final de carantină și izolare, am adunat niște gânduri răzlețe și niște întrebări de adresat.

Îți cunoști vecinii? Nu cât să-i chemi la masă, dar cât să bați la ușă să-i întrebi dacă vor ceva la magazin, că te duci tu și tot bați drumul până acolo.

Are cineva cheie de la tine? Nu neapărat cazul Cristina Țopescu, dar în caz că pățești ceva și cazi în casă, are cine să te scoată de acolo? Are cineva cheie de la casă?

Mai mult decât atât, ai oameni care să se prindă că lipsești din peisaj 12 ore?

Ați observat cât de ieftin ieși cu gătit acasă? Chiar și cu băut? Că e mai ieftin să dai 2.5 lei pe o bere acasă decât 11 lei în centru?

Și cu toate astea, vezi ce dor ne este de ieșit la terasă și de luat un prânz la restaurant?

Incredibil cât de multă hârtie igienică se consumă, nu?

Ar fi mișto un frigider care să se deschidă doar dimineața o oră, la prânz 30 de minute și seara o oră, nu?

Cafeaua de acasă e poate chiar mai bună decât aia de 10 lei de la starbucks, nu?

Muncești mai mult de acasă, doar ca să nu creadă șeful că stai și o freci pe Netlfix, nu?

Habar nu aveai cât de mult timp pierzi de fapt pe drum în fiecare zi. Eu am realizat și cât combustibil consumam, m-a ținut un plin 2 luni, cu tot cu un drum de Brăila dat.

Deși a fost incomod, ne-a cam scos pe plus pandemia asta, nu?