Astăzi continuăm seria excursiilor de o zi cu locuri interesante pentru copil ( dar și pentru adulți) cu o vizită la Slănic Prahova. Am plecat de acasă cu gândul la salină, să arătăm copilului cum arată o mină de sare, care este ca ”o peșteră foarte uriașă”și am ajuns acolo să descoperim un planetariu chiar mișto, pentru toate vârstele.
Așadar, Slănic Prahova este la doar 95 de kilometri de București, dar faci cam 2 ore până acolo, pentru că drumul e praf cam 25%. Mergi ok până la centura Ploieștiului și apoi devine rupt. Aia e, nu s-au făcut drumurile la noi.
La salină se coboară cu niște microbuze, care vin destul de des, sunt civilizate, relativ noi ( în 2015 erau niște gioarse acolo, te sufocai cu fum, acum nu mai este cazul) și mergi vreme de aproximativ 15 minute până jos, la Mina Unirea.
Istoria minei o găsiți pe wikipedia, e interesant de citit.
Salina e fascinantă pentru copii, kiddo a fost uimită maxim de cât de mare poate fi și cum se pot ascunde tot felul de urși sau iepuri sau chiar și crocodili în lac. Fascinant, vă zic.
Surpriza cea mai mare a fost să descoperim un planetariu înauntrul salinei, care are tot felul de proiecții, de-a lungul zilei. Noi am fost la ”Crearea Planetei Pâmânt”, o istorie foarte mișto povestită, de la prima explozie, la formarea soarelui, a lui Jupiter și Saturn, apoi la formarea Pământului, coliziunea cu Theia și apariția Lunei.
A stat al meu copil lipit de puful ăla toată perioada și nu a zis nici pâs. Captivant, atât pentru oameni mari cât și oameni mici. Mi-a plăcut să văd mulți copii în public, aduși de părinți. Există speranță și dincolo de tiktok.
Ca alte activități în salină ar mai fi plimbarea în cerc cu niște boogie-uri, niște mini golf, biliard și tenis de masă, am văzut. Altfel, destul de în paragină, pentru mofturoși, fără elemente de indicație, fără explicații, fără o istorie prezentată, cam la voia întâmplării lucrurile în subteran.
Am ieșit după 2 ore, am mers la o terasă din zonă unde am mâncat ceva de prânz și apoi am luat-o înapoi spre casă, pe același drum rupt, pentru că n-am vrut să o iau prin Văleni.
Slănic Prahova este la fel ca orice alt oraș cu potențial din România, dar căruia cu greu îi mai găsești o scuză pentru existența sa. Nu arată rău deloc, aparent se chinuie cineva acolo, dar ieri la 17:00 părea pustiu. Era agitație doar la o terasă din centru ( cred) și cam atât.
Despre măsurile de protecție: în afară de microbuz, nicăieri nu am avut vreun moment în care să fim mai aproape de 2 metri de cineva.
Cât ne-a costat excursia asta:
- acces salină: 33 de lei/ adult și 22 lei/copil
- acces planetariu: 25 de lei/ adult și 15 lei/copil
- suveniruri: 30 de lei
- prânz: 90 de lei
Cam 300 de lei, cu tot cu motorină, rotund.
Cam cât un prânz mai consistent în București, dacă ieșeam să mâncăm în oraș.
A meritat? Da! Folosim fiecare oportunitate să scoatem copilul din casă, la aer, să vadă lucruri noi, să afle, să descopere, să se păstreze curioasă și interesată de chestii.
Și pentru asta căutăm variante de excursii de o zi. Dacă mai aveți recomandări, sunt binevenite.
6 comentarii Adaugă comentariu
Am fost si anul trecut și eu. Era a 2’a oară când am văzut salina. Prima dată s-a întâmplat acum vreo 20+ de ani, eram la gimnaziu.
Anul trecut nu era planetariul in Salina, era afară acel dom/balon, dar nu era deschis.
Weekendul viitor as vrea să-i fac și eu o vizită.
Legat de terasa, găsisem un local cu un spațiu de joacă, nu era sigur, dar avea un leagăn care a fost suficient pt fata mea. Făcea ture de la masă la el.
daca vorbim de terasa aia de la hotel, din lemn, tot acolo am mancat si noi. mancare decenta, o doamna foarte draguta, in schimb, la servire
Bucuresti, Centura PL- DN1- dreapta imediat spre Gageni/Paulesti, apoi Plopeni- Varbilau- Slanic.
Nu imi dau seama pe ce alt drum ai mers tu de zici ca e rupt (in afara trecerilor peste calea ferata) – unde e mai bine ca e asa, ca te forteaza sa opresti, ceea ce e foarte bine, avand in vedere vizibilitatea redusa. Plopeni-Slanic poti merge foarte usor cu 60-80 la ora. Nu vad care ar fi problema, pentru un drum judeatean cu multe sate, virajat, prin Subcarpati.
pe acolo, da. mi s-a parut rupt, multe denivelari, multe nesemnalizate, rare situatiile de mers cu 80
Aproape in fiecare an ajung pe acolo in iulie sau august. Dar in poze arata mai luminoasa decat este in realitate. Ori au mai pus niste becuri care sa lumineze cum trebu cum erau cele de acum multi ani in urma de stralucea sarea din ea.
una din poze e editata de mine. in rest e cum se vede in poza de la lac, mai dark decat bright