Evoluţia prieteniei. Unde se termină şi cât durează?

„- Salut! Ce mai faci băi?

– Am văzut că ai blog, nu mă ajuţi şi pe mine cu un articol?

– Am văzut că lucrezi la ăia, nu mă rezolvi şi pe mine cu nişte chei?

–  Am nevoie să vin la Bucureşti vreo câteva zile şi mă gândeam să stau la tine?

Am reprodus mai sus un dialog pe care îl am destul de des cu oameni cu care la un moment dat eram prieten. Spun că eram prieten pentru că nu e suficient să mă suni când ai nevoie de ceva ca să menţinem o relaţie de prietenie adevărată. De la un anumit punct, renunţăm la a fi prieten şi devenim cunoştinţe sau amici.

Chiar dacă la un moment dat am fost prieteni, te-am susţinut, am încercat să te ajut când şi cu ce ai avut nevoie, necondiţionat, vine o vreme când drumurile se despart. Nu din răutate ci pentru că poate fiecare avem alte aşteptări şi perspective. Nu e nimic rău în asta, fiecare alege să facă ce vrea într-un final, fiind stăpân pe propriile decizii.

Cel mai dificil de digerat e perioadă când nu vrei să conştientizezi asta şi te agaţi de fire inexistente. După ce realizezi că asta e calea firească a lucrurilor, e ok, viaţa merge mai departe.

Un studiu realizat acum ceva timp de către Mollenhorst zice că, in general, oamenii îşi schimbă cercul de prieteni o dată la 7 ani, deci se întâmplă şi altora, nu doar nouă.

Dar ce ne facem cu cei pe care nu-i mai vrem noi de prieteni dar nu reuşim să scăpăm de ei? Şi exact atunci când crezi că ai scăpat, te trezeşti cu ei pe cap? Că nu e atât de simplu cum scrie în cărţi sau cum vezi pe la documentarele de la televizor.

foto via shutterstock