Încep să văd cum nu mai facem diferența dintre cârciumă, pub și restaurant și cum „democratizarea obiceiurilor” începe să apară și la lucruri și situații care ar trebui, din punctul meu de vedere, să păstreze niște rigori de comportament.
Unele dintre ele fiind modul în care ne îmbrăcăm.
Dacă la pub poți merge în trening și adidași, pentru că există șansa să vezi și niște meciuri acolo, la restaurant poate ar fi bine să iei măcar o cămașă pe tine. Nu costum sau tuxido, dar măcar o cămașă. Mai ales dacă vii cu o fată, care este aranjată și îmbrăcată frumos. Bluzele de la Nike sau Adidas sunt pentru pub, în restaurant poți maxim să duci marfa în bucătărie fiind îmbrăcat cu ele.
Dacă tot mergi la restaurant, bucură-te de experiență, încearcă chestii noi, experimentează, întreabă, descoperă. Nu merge la restaurant să comanzi lucruri pe care le poți face și acasă.
Gen cartofi prăjiți cu ceafă sau șnițel.
Dacă tot mergi la restaurant, cu iubita, soția, amanta sau doar vreo prietenă, nu comanda cel mai ieftin vin sau vinul pe care îl poți găsi la magazinul non-stop din colț. Gen Grasă de Cotnari. Chiar și dacă ăla e singurul vin pe care îl cunoști, întreabă chelnerul. S-ar putea să se priceapă și să-ți recomande ceva care să meargă cu mâncarea pe care ai comandat-o. Sau să-ți recomande ceva bun, ca pentru ocazii speciale.
Ca să revin la titlu, e bine să ducem copiii la restaurant din când în când ca să deprindă chestiile astea de fine-tuning. Și chiar să nu mai țipe și să răcnească, pentru că îi deranjează pe ceilalți clienți.
La fel de bine trebuie duși și la teatru, operă, ateneu. Cum, la fel de bine, trebuie duși și pe stadion sau la polivalentă.
Experiențe. Conduită. Norme de bun simț.
Photo by Zakaria Zayane on Unsplash
2 comentarii Adaugă comentariu
Asta cu dusul copiilor funcționează dacă poți (știi/vrei) să-i strunești. Dacă te domină ei, atunci e un big no-no. Nu vreau să merg la teatru sau undeva și să fie o atmosferă tensionată pentru că părinții nu-și pot struni odraslele. Sau dacă le atragi atenția să devină ostili față de tine.
Andrei trebuie să scapi de limbricii ăștia comunistoizi. Lasă oamenii să facă ce vor.
Înțeleg că ne apucă bătrânețea din urmă (pe cine nu?) dar riști/riscăm să devenim niște patibulari la fel de răi & descreierați ca susținătorii lui Iliescu.
Știu că în spatele intrării ăsteia, se află o râvnă inexplicabilă, de filtraj aiurit/dement, să te răzbuni pe alții. Nu e un semn bun mizantropia bătrânească…