Am și picat testului de admintere, pentru că la Titu Maiorescu, unde am încercat, admiterea se face pe baza de notă, care notă este o medie între nota de la bac și nota de la proba de limbă română scris. Și au fost medii super mari, pentru elevi eminenți, nu foste pramatii ca mine.
Majoritatea celor din jurul meu m-a întrebat ce-mi trebuie facultate la 33 de ani, cât aveam anul trecut în toamnă și mai ales de ce psihologie, când toată lumea se îmbulzește pe la drept, pe la marketing, pe la comunicare, mai ales ca a doua facultate.
Pentru mine a fost oarecum simplu, o nevoie identificată profesional, despre care ( încă) cred că și-ar găsi răspunsul în niște studii de specialitate.
Acum mai bine de 2 ani am făcut un curs de marketing cu maestrul Bonca, curs care, printre alte lucruri mai mult decât utile, a abordat și procesul de „decision making” din mintea consumatorului. Foarte interesant, despre care sunt driverii care ne imping spre anumite decizii, cum reacționăm la anumiți stimuli, unde se iau deciziile și alte lucruri conexe.
Motiv care mi-a stârnit foarte tare curiozitatea și m-a făcut să realizez că, un om de marketing bun, mai ales unul care lucrează cu presiunea rezultatelor, trebuie să înțeleagă foarte bine procesul prin care consumatorii iau decizii, ce îi face să aleagă dintre două alternative, unde se produce declic-ul în mintea lui.
Convingerea mea este că procesele astea trebuie aprofundate, și facultatea de psihologie ar putea avea niște răspunsuri, dacă știi ce să cauți și ce întrebări să pui. Nu, cărțile de dezvoltare personală, de psihologie for noobs, Peterson și alții nu îți dau răspunsurile astea, aruncă doar niște informații generale aplicate, dar care nu te luminează. În plus, am văzut destui oameni care au citit zeci de cărți d-astea și încă stau pe banii părinților acasă.
N-am abandonat ideea, cred cu tărie că viitorul profesional va aparține celor care știu că lucreze foarte mult data driven dar și celor care vor ști să direcționeze datele spre direcția potrivită având un fundament de înțelegere a comportamentelor psihologice ale celor pe care îi targetează.
10 comentarii Adaugă comentariu
Ideea de studii e bună, dar nu înțeleg de ce trebuie să te legi la cap 3-5 ani pentru asta. Ți se pare că școala românească te învață cu adevărat ceva?
Caută curriculumul unei facultăți de psiho bune, citește cărțile, intră în comunități de oameni pasionați de subiect, și în final vei ieși mai câștigat decât dacă te duci la facultate în România.
Asta de la cineva care s-a reconvertit profesional la 32 de ani. Autodidact.
mi-au mai recomandat cativa chestia asta
chiar crezi ca ai nevoie de asa ceva acum ? sau doar vrei sa ieși în evidenta ? adică sa fi om cu facultăți ? înțelegi ceva din școală ? tia rămas ceva în cap ? Crezi ca ești altcineva acum ???
macar scoala m-a ajutat sa stiu unde sa pun cratimele si sa sciu cu cati i trebuie „sa fii”. Succes!
Inca un pic de scoala te va ajuta si sa pui virgulele unde trebuie:
“ m-a făcut să realizez că, un om de marketing bun…”
“ trebuie aprofundate, și facultatea de psihologie ar..”
Hai ca poti!
exista si varianta cursuri online de la universitati chiar bune d-afara (coursera, udemy, udacity, edx, etc). de ce ai merge pe o facultate standard romaneasca la care programa nu e cea mai optimizata si nu poti costumiza cand poti practic sa-ti faci singur programa prin cursuri special create de la majoritatea universitatilor bune d-afara?
@Andrei
Îți dau eu răspunsul pentru care trebuie să te duci la facultatea de psihologie: pentru că trebuie, pentru că simți nevoia, pentru că te ajută, d-aia.
Eo, după cum am mai scris și pe la Vali pe blog, m-am apucat de Inginerie Electrică la 34 de ani.
La început câțiva cârcotei au râs, au mijit, dar ce să vezi, m-am dus până la covid19 in fiecare weekend 280 de km dus-intors la cursuri, fără să crâcnesc. Că m-am apucat din conjuctură de niște chestii in ultimii 6 ani și am fost strâns cu ușa, să-mi certific printr-o diplomă competențele dobândite pă șantier.
Acum termin anul 1, dar râzând, nici mie nu-mi vine să cred că o să trec curând pe anul 2. Și ăia de rânjeau, nu prea o mai fac. Diploma nu mă face inginer, dacă îmi deschide niște uși.
Salut!
Ca om care s-a apucat de Psihologie la 32 (ID Titu, ca n-as fi putut face psiho la zi cu job full time) dupa licenta si master teminate la vremea lor, sustin si eu ca nu merita efortul decat in cazul in care crezi ca sunt sanse sa te orientezi la un moment dat spre o profesie care sa necesite diploma de absolvire a facultatii de psihologie.
N-am avut asteptarea ca scoala sa ma invete, ci sa-mi dea o structura, un cadru care sa ma ajute sa imi indrept eforturile de invatare in directia potrivita pentru a-mi largi perspectivele mai mult decat o faceam eu prin lecturile care-mi picau in mana… Recunosc, insa, ca nu am primit asta. Programa e invechita, predarea e ca acum 15-20 de ani iar un curs de neurostiinte/psiho consumatorului pe o platforma de tip MOOC ti-ar folosi probabil mult, mult mai bine.
Pentru o introducere in neurostiinte in timpul liber recomand MindArchitect, un podcast al lui Paul Olteanu si Zeroplus, al lui Andrei Rosca. Am invatat de la amandoi mai multe despre creier decat in primii 2 ani de facultate.
Pentru o introducere in psihologie mi-a mai placut mult un curs de la Yale University cu Paul Bloom (il gasesti pe canalul Yalecourses pe youtube) si Robert Sapolsky – tot pe youtube, Introduction to human behavioural biology – absolut fascinant!
Mi-am mai luat 2 cursuri de pe Udemy, de la Achology Academy – ambele facilitate de Kain Ramsey – unul pe CBT si altul pe coaching. Foarte bune ambele – dar e de verificat daca are ceva si pe psihologia consumatorului.
Succes!
merci mult