În secolul trecut, când abia apăruse interentul cu largă folosire la sălile de internet, adică prin 1998-2000, era o rețea de socializare pe nume mIRC. Și acolo se întâmplau cam toate lucrurile interesante din viața unui adolescent. Vorbeai cu oameni, interacționai cu oameni pe care nu-i știai, nu interacționaseși cu ei niciodată și care puteau să fie de peste mări și țări. Și jucai și trivia, zile și nopți la rând.
Cumva, pentru micul Cismaru care descoperea lumea era o fereastră uriașă mIRC-ul, ceva de nedescris. Și vorbeam cu oameni, intram pe canale din alte orașe, să văd cum sunt și ăia, și pe canale de sport, mă înjuram cu steliști, cu gălățeni, cu cine voiam eu.
Și, bineînțeles, ca orice puști de 15 ani, ieșeam și la agățat pe mIRC. Și găseai, agățai ceva, te întindeai la povești și, dacă mergea discuția, îți dădeai întâlnire cu fata în oraș. În Brăila te întâlneai fie la primărie, la pietre, fie pe la ceas, în centru, fie la Dunărea în față. Locuri largi, în caz că nu-ți plăcea ce vezi, să poți trece neobservat pe lângă.
Am tras câteva țepe, n-am mai apărut, sau am trecut. Am tras țeapă unor prieteni fiind eu cu nickname de gagică și chemându-i la întâlnire.
Dar, la un moment dat, mi-am luat-o. Și am fost chemat la un blind date d-ăsta de mIRC, și am renunțat să ies în oraș cu prietenii ca să mă văd cu fata aia. Fata aia care îmi dăduse întâlnire la Cronos ( un club de biliard care era pe vremea mea). Și mă îmbrac frumos și mă duc la Cronos. Unde mă aștepta toată gașca de golani din cartier, care îmi întinseseră o țeapă coordonată și muncită o săptămână întreagă. Am fost ciuca miștourilor multă vreme în cartier pentru faza asta, cumva meritat.
Astea erau blinddate-urile de pe vremea mea.
Apoi m-am lecuit, nu am mai ieșit la vreo întâlnire cu cineva cunoscut pe internet. Nu prea am ieșit la întâlniri, dar nu despre asta era vorba.
Acum, deși e pandemie și trebuie să stăm acasă, lucrurile s-au schimbat mult în bine.
Există couple.ro, un site de speeddating, unde e totul la vedere, organizat, transparent și, cel mai important, sigur.
Au întâlniri care se întâmplă în fiecare joi, maxim 36 de participanți, 3 minute pentru cunoscut și vorbit. Dacă există chimie și ambii dau like, la final primesc datele de contact.
Dacă nu, aia a fost, mai mult noroc data viitoare.
7 comentarii Adaugă comentariu
In tinerete era sentimente.ro
Vremuri…
Cronos era ala de la hexagoane, nu? Au trecut vreo 23 de ani de cand am plecat din Braila; in afara de Casata sau Sandra, putine nume de baruri mi le aduc aminte. 🙂
dap, la hexagoane, ultimul bloc spre vad
penultimul, eu stateam la primul: P3; ala cu parabolica de 3m pe ea. II spuneam doar: „barul de jos” de aia nu prea imi aduc aminte cum se numea. Ce vremuri frumoase.
Sa te duci acum sa vezi cum a iesit o adevarata jungla din asfalt prin imprejurimi, ca nimeni nu s-a mai ocupat de nimic.
n-am fost de mult pe acolo, de cativa ani
Eu nu am de ales ca maica-mea sta acolo 🙂