M-am trezit într-o noapte tremurând, rău de tot, de se zgâlțâia patul cu mine. Am luat ceva mai gros pe mine și apoi m-am trezit într-o baltă de apă. M-am schimbat, m-am culcat la loc, m-am trezit cu dureri de cap și febră.
Am fost și m-am testat cu speranța de „poate nu e, e doar o răceală”. Nu a fost doar o răceală, așa că iată-mă pozitiv cu covid, după un an în care am reușit să mă țin departe de el.
Cum a fost?
Ușor, dar greu. Greu, dar dificil.
Deși am avut simptome ușoare, mi-am pierdut gustul și mirosul pentru câteva zile, vreo 3, am mai avut episoade izolate de febră și aș putea spune că am trecut ușor prin boală, altele au fost semnalele și impactul.
Obosesc foarte repede ( dacă mă apuc de muncă la 9AM, la 16:30 deja nu mai am nici 5% baterie) și nu mă pot concentra.
Puterea de concentrare a scăzut mult, mă simt mereu ca după o beție cruntă. Trebuie să îmi notez tot, absolut tot ce am de făcut, altfel uit sarcini simple.
Am vrut să muncesc în continuare, ca să nu mă las cotropit de boală, răpus la pat sau să am timp să-m fac scenarii aiurea.
Poate era nevoie de o săptămână măcar de concediu, nu știu ce să zic acum, am reușit să fac unele boacăne la care nu m-aș fi gândit.
Am rămas cu o tuse de care sper să scap curând.
Cel mai dubios a fost că taică-miu a venit la București pentru o intervenție chirurgicală și n-am putut fi alături de el. Dubios, dar era musai să se opereze.
S-a cazat la un prieten și a mers la clinică cu un altul care l-a păzit ca pe butelie, să nu facă cale întoarsă de la sala de operație.
Motive pentru care e bine să ai prieteni care să fie alături de tine și în momente complicate, nu doar la bere. ( merci Memo, merci Adi)
Cum a fost cu proviizile?
Prieteni! ( merci Alexandra, merci Adi, merci Curcane)
Vecini. Când au mers la Kaufland ne-au întrebat ce vrem, ne-au cumpărat și ni le-au agățat de ușă.
Bringo. Excelent serviciul, super mișto oamenii, recomandăm cu încredere.
Ce am făcut cu câinii?
Tony a plecat la un prieten ( să trăiești Moșneagule) și pe Sky a venit în fiecare zi un puști din complex și a scos-o afară, pentru 25 de lei/zi.
Cum am rezistat două săptămâni în casă?
Atunci când familia e formată din oameni care nu se urăsc între ei, în general e ok. Ne-am ajutat reciproc, am stat cu rândul cu copilul, am gătit pe rând, am văzut filme, ne-am jucat chestii, am dormit destul de mult, a trecut.
A fost complicat, dar a trecut cu bine.
Sfaturi?
Nu am, decât să aveți grijă de voi. Nu mai știi de unde îl poți lua, noi nici acum nu știm de unde l-am fi putut aduce acasă.
5 comentarii Adaugă comentariu
Am avut si noi doua saptamani de „arest la domiciliu”. Nu au trecut usor, dar se pare ca mai usor ca ale tale. Eu nu am avut simtome si am putu lucra, daca nu as fi lucrat ar fi fost si mai nasoala izolarea. Cu proviziile ne-au ajutat parintii, prietenii s-au cam „disipat” cand au auzit de problema 🙂 in fine, fiecare cu fricile lui, asta e.
Eu inca banuiesc ca, in proportie de 90%, l-am luat de pe la supermarket. Alte interactiuni d-astea dubioase nu am avut.
si eu tot asa banuiesc
Am citit nu mai stiu unde o stire in care medicii declarau ca au in ultimul timp o crestere a cazurilor la 30-40 de ani. Se pare ca sunt in special parintii care primesc virusul cadou de la scolile si gradinitele copiilor. Copiii de obicei n-au nimic, sunt asimptomatici, dar ei sunt cei care aduc virusul in casa.
Pot sa confirm si eu empiric, in zona noastra de cunostinte s-au inchis deja clase sau chiar gradinite/scoli intregi, la noi la gradinita a fost deja o grupa trimisa acasa. Din fericire am ratat expunerea, copilul a stat mai mult pe acasa in ultimul timp, din alte cauze. Planuiam sa-l ducem saptamana asta, dar probabil o sa-l mai tinem un pic pana se linistesc lucrurile.
la gradinita la fiica-mea apar cate 2 cazuri noi/zi de vineri incoace