M-am trezit într-o noapte tremurând, rău de tot, de se zgâlțâia patul cu mine. Am luat ceva mai gros pe mine și apoi m-am trezit într-o baltă de apă. M-am schimbat, m-am culcat la loc, m-am trezit cu dureri de cap și febră.

Am fost și m-am testat cu speranța de „poate nu e, e doar o răceală”. Nu a fost doar o răceală, așa că iată-mă pozitiv cu covid, după un an în care am reușit să mă țin departe de el.

Cum a fost?

Ușor, dar greu. Greu, dar dificil.

Deși am avut simptome ușoare, mi-am pierdut gustul și mirosul pentru câteva zile, vreo 3, am mai avut episoade izolate de febră și aș putea spune că am trecut ușor prin boală, altele au fost semnalele și impactul.

Obosesc foarte repede ( dacă mă apuc de muncă la 9AM, la 16:30 deja nu mai am nici 5% baterie) și nu mă pot concentra.

Puterea de concentrare a scăzut mult, mă simt mereu ca după o beție cruntă. Trebuie să îmi notez tot, absolut tot ce am de făcut, altfel uit sarcini simple.

Am vrut să muncesc în continuare, ca să nu mă las cotropit de boală, răpus la pat sau să am timp să-m fac scenarii aiurea.

Poate era nevoie de o săptămână măcar de concediu, nu știu ce să zic acum, am reușit să fac unele boacăne la care nu m-aș fi gândit.

Am rămas cu o tuse de care sper să scap curând.

Cel mai dubios a fost că taică-miu a venit la București pentru o intervenție chirurgicală și n-am putut fi alături de el. Dubios, dar era musai să se opereze.

S-a cazat la un prieten și a mers la clinică cu un altul care l-a păzit ca pe butelie, să nu facă cale întoarsă de la sala de operație.

Motive pentru care e bine să ai prieteni care să fie alături de tine și în momente complicate, nu doar la bere. ( merci Memo, merci Adi)

Cum a fost cu proviizile?

Prieteni! ( merci Alexandra, merci Adi, merci Curcane)

Vecini. Când au mers la Kaufland ne-au întrebat ce vrem, ne-au cumpărat și ni le-au agățat de ușă.

Bringo. Excelent serviciul, super mișto oamenii, recomandăm cu încredere.

Ce am făcut cu câinii?

Tony a plecat la un prieten ( să trăiești Moșneagule) și pe Sky a venit în fiecare zi un puști din complex și a scos-o afară, pentru 25 de lei/zi.

Cum am rezistat două săptămâni în casă?

Atunci când familia e formată din oameni care nu se urăsc între ei, în general e ok. Ne-am ajutat reciproc, am stat cu rândul cu copilul, am gătit pe rând, am văzut filme, ne-am jucat chestii, am dormit destul de mult, a trecut.

A fost complicat, dar a trecut cu bine.

Sfaturi?

Nu am, decât să aveți grijă de voi. Nu mai știi de unde îl poți lua, noi nici acum nu știm de unde l-am fi putut aduce acasă.