Oricine e venit din provincie în București știe Gara de Nord și cu ochii închiși. Odată datorită drumurilor spre casă și a doua oară datorită pachetelor primite de acasă. Pentru că, cel puțin pe vremea mea, duminica era zi de primit pachet de acasă.

Tradiționalele șnițele, tradiționalii ardei umpluți, tradiționala sticlă de vin, tradiționalul plic cu bani, toate erau trimise de acasă la București „pe tren”. Fie la mecanic, fie la naș, fie pe vreun prieten/coleg care venea din urbea natală spre orașul cel mare.

Ieri am fost iar la gară, după niște ani. Să iau un plic. Trimis de tata. Pe mecanic. La fel de multă lume la tren.

Ideea e simplă. Pe vremuri exista un vagon care se chema „poștă” și unde se puteau expedia colete sau pachete dintr-un oraș în altul. S-a ales praful de serviciul ăsta, au fost niște zvonuri că va reveni, nu s-a întâmplat nimic.

Taxa de colet merge cam între 5 și 10 lei, de la Brăila cel puțin, estimată de mecanic din ochi. În medie să zicem că o zi bună aduce cu ea cam 25 de colete/tren.

 

Una peste alta, e cea mai comodă soluție de trimis pachetele. Pentru că la Gara de Nord ajungi cu metroul, pentru că e safe și ai siguranța că nu se varsă ciorba în curbe, pentru că șansele de accidente sunt foarte mici, spre deosebire de microbuze.

Hai să calculăm la o medie de 7 lei ori 25 ori 4 (câte trenuri sunt de la Brăila). Ies vreo 700 de lei pe zi. Punem 2 zile ideale pe saptămână și avem 1400 de lei/weekend. Avem 5600 de lei pe lună. E un salariu de mecanic? Este.

Și situația asta se replică la toate zonele țării. Și e valabil pentru studenții din București veniți cam din toată țara.

Cât ar costa CFR să introducă câte un vagon de coletărie pentru fiecare tren unde se știe că e trafic de pachete? Habar n-am, dar sigur numărul pachetelor sau chestiilor expediate ar crește. Dacă tot fug călătorii, măcar să dăm o altă utilitate transportului pe calea ferată.