De 6 ani ies cu câinele afară. Bulldog, francez, prost, nu știe să muște, nu poate să muște, pașnic, nu am vreo treabă cu el.

De 6 ani știu la ce să mă aștept când văd o potaie mică, un pămătuf, un bishon, un caniche, un shih tzu, un chihuahua: un stăpân cretin care va spune că nu e o problemă, că bubico al lui e cuminte, vai, e sufletu lu mama.

Și bubico al lui, pentru că și câinele e cretin, va începe să facă scandal, să latre, să vină să muște, să facă scandal, să atace. Pentru că ăștia mici sunt cei mai tari în gură. Și dacă potaia mea se apucă să-l tăvălească, stăpânul idiot al câinelui cretin va începe să facă gură, tot el.

Degeaba le spui că ai experiență, că știi că se va repezi și va încerca să muște și să-și țină javra în lesă sau în brate sau în șuturi, nu va înțelege.

Să vă feriți de oamenii cu potăi mici, pe cuvânt, unii zici că sunt lobotomizați, unii au scăpat, pentru moment, dar toți vor spune, unanim, că potăile lor sunt cuminți. Și, în prostia și snobismul lor, nici nu recunosc că nu pot dresa câinele ăla să-i asculte sau să răspundă la comenzi, ei vor insista să-l pupe în fund, ca să devină și mai alintat.

Știu, potaia voastră pitică și proastă nu e așa, e sufletu vostru, e cuminte, înțelegătoare, ascultătoare, până vede alt câine și o scăpați de sub control.