Vorba aia cu „nu o sa vezi baba frumoasă și copil cuminte” a început să capete sens de când am copil și privesc cu mai multă atenție în jurul meu la comportamentul altora cu copii. Și cu cât mai mult cu atât îmi dau seama mai tare că suntem un popor care urăște cu patimă copiii.
Copilul trebuie să fie întotdeauna cuminte. Ce înseamnă acest cuminte, doar Belzebub ne poate spune, dar copilul trebuie să fie cuminte. Intuiesc că un copil cuminte este un copil care:
- nu este explorator
- nu este curios
- nu este vorbăreț
- nu este autonom
- nu este extrovert
- nu are preferințe
- nu are dorințe proprii
Lista poate continua, dar cu cât o scriu mai lungă cu atât mă cuprind mai mulți draci.
Dar, în traducere liberă, cam o dată la 5 propoziții, vei auzi ( de obicei un bunic) cum i se spune unui copil să „stai aici, cuminte! fii cuminte! stai cuminte, nu pleca de aici”.
De obicei, astea le auzi când copilul vrea să plece să descopere, să întrebe ceva, să caute, să aleagă, să ÎȘI DOREASCĂ ȘI EL CEVA, CU MINTEA LUI ȘI CĂPUȘORUL ĂLA MIC DE COPIL ce este.
Dar nu, trebuie să fie CUMINTE. Pentru că dacă nu este cuminte, este OBRAZNIC.
Toate astea pentru că baba este deja urâtă, la inimă, la suflet și la față ( baba aici este oricine folosește alea de mai sus cu cumințenia, ca să fim clar înțeleși) și are deja o grămadă de alte căcaturi pe cap și trebuie să mai crească și un copil despre care nu se știe cum s-a aciuat în viața ei de babă acră.
Mă scuzați pentru rant, sunt niște chestii care mă potențează foarte tare în zona de parenting și de cretini care cresc copiii cu frici, anxietăți și percepția că sunt niște copii foarte răi, pentru că nu sunt cuminți.
Semnat de tată de copil poate prea cuminte, uneori, impotriva voinței noastre de părinți care suntem deloc babe.
8 comentarii Adaugă comentariu
Un copil care urla ca un apucat, se poate spune despre el ca nu este cuminte?
Se poate spune despre el ca nu e educat
Depinde de vârstă.
Se poate spune despre el că trece printr-o etapa de dezvoltare în care apar multe crize de furie, specifică în special vârstelor 2,5-3,5 plus/minus. Se poate spune despre el că este suprastimulat și părinții nu sunt atenți la acest aspect. Se poate spune despre el că a avut o zi grea la școală/grădiniță, cu tot felul de trăiri, emoții pe care poate cu greu a reușit sa le gestioneze sau poate nu a reușit deloc să le gestioneze. Se poate spune că e un copil crescut fără a cunoște limitele unui adult, fără a primi refuzuri, copil care ar putea avea toleranță destul scăzută la frustrare.
Un copil care urlă ca un apucat, nu urlă degeaba. E datoria noastră, a adulților, să ne dăm seama ce anume stă în spatele acestei ‘apucături’. Unii dintre copilași își dau seama că se petrece ceva, dar nu știu să exprime, alții nu știu să identifice, alții nu știu să numească. Dar noi suntem părinții lor, cu puțină înțelegere, conectare și iubire de părinte, îi putem ajuta să depășească. Dacă vorbim de limite, începem să le punem și să fim fermi, asumându-ne că urmează o perioadă haotică, dar după iese un soare aducător de armonie. 🙂
Sunt un (fost) copil care a fost crescut în paradigma ”Fii cuminte!” mai presus de orice, mai presus de propriile dorințe, păreri nevoi, ca nu cumva să ne faci de râs. Am avut nevoie de niște ani de terapie să rezolv anxietatea și neîncrederea în sine. Acest ”Fii cuminte!” te poate transforma foarte ușor într-un adult conformist. Copiii nu sunt ”răi” sau ”obraznici” intrinsec, ci este o reacție la o nevoie neîmplinită. Mai multă toleranță și înțelegere pentru copii și părinți și mai puțină judecată ar face o mare diferență.
Fiică-mea tocmai a făcut 4 ani. E foarte activă și vorbăreață. Nu-mi amintesc să-i fi spus vreodată să fie cuminte (că tot veni vorba) și de obicei știe ce are voie și ce nu (testează limitele intotdeauna la dulciuri și mereu găsește noi metode să „ne facă” 🙂 ). Ieri a ieșit cu maică-sa până la mega de lângă scară și s-a dus glonț la niște porumbei ca să-i sperie. A băgat și un țipăt ca să fie sigură că zboară urmașii dinozaurilor și tocmai în acel moment o babetă care omora o bancă a început să o certe și să îi reproșeze maică-sii că fii-mea e prost crescută. Doar că nevastă-mea are niște instincte materne si teritoriale foarte animalice si a căcat-o destul de bine pe babă ca să nu-i mai ardă altă dată să comenteze despre copiii altora. Așa că da, și eu sunt de acord cu tine.
Sotia ta pare a fi cam nesimtita. Am mai intalnit genul asta de oameni si de obicei ii ocolesc de departe.
ocoleste-i, ocoleste-i, ca e mai bine pentru ei… si probabil si pt tine.
Ai dreptate! De ce sa iti aperi copilul care nu face altceva decat sa se joace? Mai bine sa-l inveti sa faca plecaciuni, sa zica saru-mana tuturor si sa fie asa cum vor CEILALTI.
Asta era raspunsul meu la comentariul lui Dan. Sper ca s-a inteles ironia