Trecem printr-o perioadă mai complicată și am experimentat febră, atât eu cât și Mariana. Și făceam comparație între cât de bine rezistă copiii la febră și cât de rău rezistăm noi.
Țin minte cum Mara la 38.5-39 țopăia prin casă, zburda, nu avea nici o chestie, dacă nu o verificam noi și vedeam că are febră nu ai fi știut. Și eu, la 38.5 simt că mi se duce lumea din jur, că îmi fuge pâmântul de sub picioare, că gata, ăsta e sfârșitul.
Adică serios, am avut un episod de frisoane combinat cu febră și abia mă puteam mișca. Drumul din dormitor la baie mi se părea golgota, nasol rău de tot. Și nu sunt genul care să bolesc, nu cred că am stat în pat pentru boală de 20 de ani, și febră nu am făcut de măcar 10, de obicei o duc pe picioare.
Copiii sunt adevărați eroi, cum le duc ei pe picioare, fără să se vaite, fără să se plângă prea tare sau fără să stea să bolească.
Atât, aceasta este cugetarea de marți.