Trebuie să facem musai un grătar. Cea mai mișto parte la grătar e berea, dacă mă întrebi pe mine, nu să stau să mă afum o oră, când pot să mănânc mici la Cocoșatu sau la Obor. Deci nu e musai să facem un grătar mereu când ieșim din oraș. Putem doar să stăm și să bem bere.

Tot din spectrul mâncării, elitismul și snobismul. Acum ceva era un tip în fața mea la o cantină ( într-o cantină super mișto, cu un live cooking corner, cu paste) care îl stresa pe bucătar dacă nu cumva pastele alea cu sos roșu le poate face cu sos alb, că el nu mănâncă sos roșu.

Băi, dacă se cheamă paste picante cu pui și sos roșu, de ce insiști? Nu-ți place sosul roșu, ghinion, ia carbonara sau ceva cu sos alb. O teorie veche din vremea dacilor liberi spune că „don’t mess with people that bring you food”.

Încă o chestie pe care nu o prind e moda ceaunelor. Orice la ceaun. Oriunde ceaun. Porc, pui, fructe de mare, quinoa, goji sau rubarbă? Sigur sunt mai bune la ceaun. Pentru mine, cea mai bună mâncare e aia de cantină, făcută la cazan. De ceaun, prea puțin, sunt câteva mâncăruri care merită ceaun încins, pe pirostrii. Și ciorbă. Și mămăligă. Dar nu chiar totul merge la ceaun.

Presimt că vine vremea discurilor de tractor, rapid, care vor da ceaunele la o parte. Cam 2 ani, așa.