Azi am fost la Sinaia cu kiddo și cu copiii de la grădiniță. Gașcă mare și frumoasă, copii, educatoare, părinți, chiar foarte tare, fără telefoane, call-uri, meeting-uri sau sesiuni de wellbeing, că tot e la modă.

Doar oameni cu copii, cum ar veni.

Și am mers cu trenul, că e mai ușor, mai relexant, mai interesant pentru copii, mai ieftin?!, doar 1 oră și puțin până la Sinaia, foarte decent.

Ca paranteză, Sinaia e orașul meu preferat din România, dacă nu plec din țară și dacă apuc vârsta pensionării, la Sinaia mă căutați pentru șah.

Dar, vine partea interesantă, când ajungem la Sinaia.

În caz că și voi trăiați cu impresia că în toate orașele cu transport în comun ( autobuze, tramvaie, troleibuze) există măcar o linie care ajunge la gară, ei bine, aflați că la Sinaia nu se aplică asta. La Sinaia, ca să ajungi în oraș, trebuie să te simți un mic și umil Hristos, să urci acea golgotă din fața gării, ca un animal de povară. Cam cât o merge șpaga la primar, de există doar alternativa taxi?

Altfel, a fost frumos, o escapadă de o zi. Am fost la expoziția de trenuri, am fost în parcul Ghica și ne-am jucat cu zăpadă, am mâncat bine la taverna RINA, dar vedeți că e 30 de lei o cinzeacă de Jack, apoi am urcat în tren și am mers spre casă.

La ora 16:00 era deja coadă la Comarnic de câțiva kilometri. Oameni care mergeau din metru în metru cu mașina, și spre Brașov, în sens invers, am întâlnit vreo 5 trenuri.

Trebuie să fii maxim de masochist, când știi ce e pe DN1, să te urci în mașină și să speri că azi e o zi specială și nu prinzi trafic. Mai ales dacă știi de luni că vineri pleci la munte și nu îți iei bilet la tren.