Trebuie să repet încă de la început ce am zis și sâmbătă, pe 17 martie. Trebuie să fii extrem de norocos ca nație ca să ai parte de o victorie la rugby împotriva Angliei, câștigarea Turneului celor 6 Națiuni și St Patrick, în aceeași zi.
Mi-aș fi plătit greutatea în aur să fiu în Dublin sâmbătă, dar cum n-a fost să fie, am petrecut aici, local.
Și am petrecut, și am fost mulți și ne-am veselit ca la carte. Pentru că am avut un plan și ne-am ținut de el. Și am început cu The Harp, apoi am continuat de nebuni prin centru, pe la Killkenny, St Patrick, Primus și Terminus. Unde am găsit super plin, peste tot, dar nimeni nu s-a dus să stea la masă, ci la coadă la bere, la bar.
Pentru că noi eram gașcă mare, de vreo 20, așa și pentru că durează cam aproximativ 119.5 secunde să torni un pint perfect.
In fine.
Mi-a plăcut mult să văd localurile pline, să văd că oamenii chiar sărbătoreau St Patrick, adică nu se nimieriseră în puburi pur și simplu și că oamenii încep să fie din ce în ce mai relaxați. Să petreacă mai mult și mai organizat.
O fi de la irlandezi, o fi de la Guinness, cert e că anul ăsta a fost ceva diferit față de anii trecuți.
