Să presupunem că suntem într-o cantină. Mese multe, solniţe şi recipiente pentru piper (habar n-am cum se cheamă sau dacă există o denumire pentru ele) nu destule cât să fie pe toate mesele câte una.
Ce facem în situaţia asta? Mergem să luăm de la masa vecină. Dacă îţi cer sarea, îmi zici că e ok să o iau, nu te apuca după să faci gură că am luat sarea şi nu am mai pus-o la loc. Nu e a ta, adusă de acasă, e un bun comun care trebuie să fie la îndemâna oricui.
Uneori avem simţul proprietăţii mult absurd şi prosteşte dezvoltat. Nu întotdeauna funcţionează principiul de japcă „ce-am găsit al meu să fie”
0 comentarii Adaugă comentariu
E asa de prost dezvoltat acest principiu la unii oamenii, si cred vine din lipsa de educatie. Nu toti am fost invatati sa impartim lucrurile cu cel de langa noi si sa facem asta cu responsabilitate, mai ales cand vorbimd espre lucruri ce nu ne apartim, publice daca pot sa le spun asa.