Mă gândeam azi la cum și când m-am adresat cuiva cu Dumneavoastră în ultima vreme. Ideea mi-a venit vorbind cu taică-miu la telefon, care îmi povestea că s-a întâlnit cu „domn inginer Cutare” prin oras, domn inginer cutare fiind de-un leat cu el. Și care i se adresează, la rându-i, lui taică-miu tot cu dvs. Și nu e un caz singular.
Vremurile moderne, companiile moderne, joburile moderne ne-au adus și relaxarea aferentă în limbaj, suntem mai direcți, mai puțini cordiali, deși asta nu ne face neapărat mai puțin politicoși.
Eu folosesc pronumele de politețe doar în relația cu persoanele din instituții unde am un interes sau o nevoie de rezolvat rapid și nu vreau să irit vreun ego pe acolo, care să-mi pună bețe în roate.
La ANAF, am folosit la schimbarea buletinului, la poliție sau când m-am înscris la facultatea la care n-am intrat în 2019. Pentru că interacțiunea cu un funcționar al statului presupune un grad mare de incertitudine și lipsă de predictibilitate și mai bine sunt eu prudent apriori.
Le mai folosesc în relație cu părinții Marianei, în relație cu părinții prietenilor sau celor apropiați, la medic și, probabil, la școală, când o începe Mara, pentru că nu știu cât de mare sau de mic este ego-ul viitorului dascăl al copilului meu și vreau să evit să o pun într-o situație delicată pe ea.
Le respect foarte tare pe educatoarele de la grădiniță, sunt undeva pe nivel de dumnezeu pentru mine, dar avem o relație foarte deschisă și relaxată și ne strigăm pe nume. Cum ziceam mai sus, nu cred că e lipsă de politețe, dimpotrivă.
Recunosc că mi se pare total aiurea când îmi spune cineva „dumneavoastră”. Foarte ciudat.
Dispare moda adresatului cu dumneavoastră? Ar trebui să continue?
Vă mai adresați cu dumneavoastră cuiva? Vi se adresează cineva cu dumneavoastră?
5 comentarii Adaugă comentariu
In Suceava la mine e super-întâlnit, e un fel de regulă nescrisă să folosești “d-voastră” automat in cazul in care interlocutorul e o persoana de +- varsta ta.
Automată chiar in orice discuție cu o autoritar publica.
Se renunța la pronumele de politețe doar la cererea interlocutorului.
Cel putin in Bucovina, asa e de cand ma stiu….
Dacă sunt persoane pe care nu le cunosc deloc le abordez cu dvs, de exemplu doamna care vinde la magazinul de la parter, femeia nouă de la curățenie de pe scara blocului, șoferul de Uber. Dacă ele răspund la per tu schimb și eu, dacă nu nu.
A doua situație e când sunt persoane antipatice, conversații unde nu vreau să mă cobor la nivelul lor. De exemplu dacă îmi taie unul calea aiurea cu mașina în intersecție și începe să urle crezând că el are dreptate, îi vorbesc cu dvs, tocmai pentru a îl pune la respect. În jumătate din cazuri se corectează singur și schimbă tonul.
Pronumele de politețe nu e despre ei, e despre tine. Evident, dacă vorbesc cu oameni care mă abordează la per tu nu am nici o problemă, nu mă aștept să mă ia cineva cu dvs, din contră, dacă vreau să fie mai simplă conversația îi rog eu să îmi zică pe nume, dar în primele 2 situații ies mai ok cu Dumneavoastră.
Deci doar pe interes … bine bo$$
Parcand gluma, nu prea mai folosesc. Cu excepția lu’ vecina Lizuca, cu restul la per tu indiferent ca au 20 sau 80.
tind sa cred ca in timpul vietii noastre sau ale copiilor nostri, politeturile astea inutile vor disparea. Azi daca vorbesti cu un tanar de varsta ta pe care nu il cunosti iti vine sa ii spui cu ”tu” si cu verbe normale, adica nu cu ‘stiti”, ”sunteti”, si alte ”iți” , ”eți ‘si ”eați”.
In engleza sau alte limbi nici nu exista.
Au contraire, in franceza e uzual sa folosesti prenumele interlocutorului in conversatie dar verbele la persoana a doua plural.
Cam asa fac si eu, in mai toate cazurile…