Vrem o țară că afară, dar să fie totuși în tradiția românească

2018. Anno Domini. SpaceX tocmai a scris istorie, Musk a trimis o mașină în spațiu! 

2018. România. Stigmatizarea e uniformă, egală și constantă.

E amuzant cum se schimbă valențele oamenilor in funcție de interesele pe care le au. Oameni care acum nu mai departe de 3 zile se declarau oripilați de ce s-a întâmplat la MTR, cánd o șleahtă de ortodocsi verzi au împiedicat proiecția unui film și condamnau extremismul și fanatismul, brusc aleg să condamne tinerii părinți și să deplângă educația copiilor, care nu se mai face ca pe vremuri.

E trist să vezi, ca părinte, că esti o paria în societate și, pe lângă sistem, neajunsuri, multe lipsuri, trebuie să te lupți și cu mentalitatea oamenilor.

Începând de la adolescenți și terminând cu pensionarii, ura față de gravide, copii și mai ales părinți este profundă.

Ca gravidă nu ar trebui să beneficiezi nici de prioritate, nici de vreun favor, că sarcina nu e o boală și când ți-ai tras-o ti-a plăcut, ca părinte nu trebuie să ieși cu copilul nicăieri, pentru că va face gălăgie și va deranja pe mult prea liniștiții colocuitori.

Ieri cineva îmi spunea că greșim fundamental, noi, părinții de rit nou, și că educația pe vremea noastră era mult mai bună.

L-am întrebat ce părere are despre educația dată cu furtunul de la mașina de spălat și n-a mai raspuns. A mai observat cineva că orice cretin semianalfabet face apel la educație ca la un resort de neconstestat? Pentru că așa știe el că poți închide un interlocuitor: i-o bagi pe aia cu educația și îi arăți cât de prost e.

Pentru că noi am fost educați de mici în spiritul și tradiția creștină românească, ce dăinuie de milenii pe aceste meleaguri. Noi nu trebuie să fim nici empatici, nici toleranți, nici dispuși să respectăm drepturile celorlalți, nici să zâmbim, noi suntem educați, noi trebuie și avem întotdeauna dreptate.

Soluția este, așa cum zicea și Exarhu la un moment dat, o societate mai prosperă, mai relaxată și mai normală la cap, unde cetățenii să realizeze ca nu trăim ca să ne aflăm în conflict permanent.  Decât că la noi e dimpotrivă și pe dos.

Am mai primit lecții de parenting de la o gagică care habar nu are ce înseamnă un copil și cât de complicat e să gestionezi relația cu el mai ales până începe să vorbească și să discearnă.

Vrem o țară că afară, dar să fie totuși în tradiția românească. Fără copii in restaurante, fără copii pe stradă, fara copii în mijloacele de transport, în general fără copii nicăieri. Că deranjează, atât ei cât și părinții.
Exact ca oriunde în țările civilizate la care, de altfel aspirăm să ajungem.

În loc de încheiere, ma simt dator să spun că nu sunt de acord nici cu mămicile și tăticii martiri, care așteaptă statui la fiecare pas pentru eforturile titanice pe care le depun crescând un copil și restul omenirii trebuie să le fie datori. Nu, nici cu public shaming, nici cu exagerările de orice fel nu sunt de acord.

Doar că dincolo de cei enumerați mai sus suntem și noi, restul, care vrem doar să fim lăsați să ne creștem copiii așa cum credem noi că e normal. Și dacă nu putem fi sprijiniți, măcar să nu fim încurcați.

26

5 Responses

  1. Gwyn
    February 14, 2018
  2. Tudor
    February 8, 2018
  3. Asdad2005
    February 7, 2018
    • andrei
      February 7, 2018
  4. Andra
    February 7, 2018

Write a response