Citesc de două zile poveștile de pe #metoo și se ridică părul pe mine. Mă curpinde o ură înfiorătoare, îmi vine să le rup capul tuturor ăstora care fac tot felul de chestii oribile fetelor.
Groaznic. Una pentru că mă gândesc că li se pot întâmpla fetelor mele. Și e groaznic să mă gândesc că Maru sau kiddo ar putea fi agresate sau hărțuite și să nu fiu prin preajmă.
A doua pentru că încerc să mă pun în mintea lor, a agresorilor. De ce căcat ai face așa ceva? De ce ai profita că ești sex puternic și să încerci să obții avantaje cu asta?
Cum te mai poți privi în oglindă? Cum te mai poți duce acasă, la mamă, la nevasta, la iubită sau ce ai.
Cum poți să mai dormi și să te mai numești bărbat după ce ai lovit/bruscat/agresat o femeie?
Eu nu v-aș mai numi bărbați. În momentul în care ai recurs la o chestie enumerată mai sus, nu ai cum să fii egal în statut cu unul care apreciază, protejează și prețuiește femeile.
Nu ai cum să fii bărbat. Nu ai, pur și simplu cum.
Și te apucă furia când vezi gândirea că ”poate a făcut și ea ceva”.
Vorba lu Exarhu, la intrarea în țară ar trebui scris ”Țara în care poate a făcut și victima ceva!”
4 comentarii Adaugă comentariu
E cu doua taisuri chestia asta, dupa cum am scris si eu mai devreme pe subiect mi se pare ca am ajuns sa confundam hartuirea sexuala cu prostitutia consimtita pentru obtinerea vreunui beneficiu. Sunt mari diferente intre cele doua concepte.
Dragut cum fix primul comentariu face victim blaming.