The kids are ok

Pornim de la ideea că noi nu stăteam în casă toată ziua pentru că nu aveam ce face, așa cum zice și Teo aici.

Ca orice copil născut înainte de revoluție și crescut în anii de tristă amintire 1990-2004, am auzit toată copilăria mea aceeași întrebare pe care și-o pun și unii dintre noi, acum, despre ăia care vin din urmă: „Ce s-o alege de ei? Ăștia ne vor plăti nouă pensiile?”.

Mă rog, pensia nu cred că o va mai putea plăti cineva, la ce exod de oameni avem. Dar nu despre asta vorbim azi.

Vorbim despre generația mea, a ta, a lor, a noastră. Și mă uit cu atenție ( deloc îngrijorat) la cei care au făcut parte din generația alternativă a anilor 2000.

Generația alternativă a fost aia care pierdea vremea prin skateparkuri, căra rucsacii după ea cu tot felul de tâmpenii în ele, se dădea cu skateboardul, juca baschet în curtea vreunei școli, avea tricouri cu Nirvana, Slipknot, Korn, Eminem și asculta VamaVeche, Paraziții, BUG Mafia și Vița de Vie, că doar atât puteai asculta dacă nu erai pasionat de Body&Soul și Voltaj.

E generația aia care făcea schimb de casete și de CD-uri și care știau câtă hârtie trebuie ca să astupi gaura de la caseta audio.

Tot generația alternativă a fost aia care a cam pornit curentul voluntariatului, a început să fie mai atentă cu mediul înconjurător, a început să fie vocală și să transmită mesaje puternice, cu impact și cu rezultate. Exemple avem destule, începând cu LDIR și continuând cu fiecare acțiune de ecologizare, împădurire de pe lângă orice oraș mai mare sau mai mic.

Generația alternativă încă există. Îi vedem peste tot în jurul nostru, ne recunoaștem ca motocicliștii. După un tricou, după o pereche de DC-uri în picioare, după șapcă, hanorac (hoodie) sau lanțul de la blugi.

Îi vezi la concerte în expirat sau control sau în orice alt loc de profil, la concerte, cu copiii pe umeri sau în brațe. Sunt cei care își aduc copiii la concerte la COMA, Suie Paparude, Subcarpați sau OCS, pentru că au crescut cu trupele alea, pentru că sunt heritage cultural pentru ei.

Îi vezi în parc, pe role, pe bicicletă, pe skateboard, cu copiii după ei.

Îi vezi cum încearcă să transmită din cultura alternativă și nonconformistă ( pe cât este ea de nonconformistă) și copiilor lor și generațiilor care vin din urmă, fiind exemple vii, do-eri, făcând, implicându-se, oferind modele.

Și dacă nu poartă cămasă și plover peste, nu au trecut la pantofi casual și nu au adoptat o „ținută corespunzătoare vârstei” nu este din prostie sau snobism. Este datorită faptului că pur și simplu nu simt că e momentul să se schimbe și vor să rămână alternativi până la 100 de ani. E atât de simplu și de nejudecat.

Și, revenind la întrebarea de la început: da, generația aia a ajuns ok. The kids are OK!