Vrei să pleci dar numa-numa-iei

Dada, fix O-zone. Asta ascultăm în mașină de vreo 2 săptămâni. Asta și Gașca mea / Nu poate să stea / Liniștită / Nici o clipă!

Pentru cei mai tineri, găsiți videourile la capătul articolului, sunt hit-uri de prin 2000, când eram eu în liceu.

Astea două sunt hit-urile mașinii când sunt cu kiddo.

Inițial m-am revoltat, cum adică, fata MEA, a MEA, eu cel care stau cu Maiden în mașină, eu, care o cresc cu Foo Fighters și Muse și Bruce, acasă, pe vinyl, să ascult asemenea tâmpenii incalificabile, cum se poate așa ceva?

Apoi am stat un pic de vorbă cu mine și am zis că e ok. Ba e chiar foarte ok. Și am făcut playlist pe google music special pentru kiddo, să fie mai ușor când îmi va cere.

Zic că este ok, în primul rând, pentru că nu sunt acolo ca să-i judec alegerile, ci să o susțin unde are nevoie, în cazul ăsta, să furnizez muzica pe care o vrea și doi, faza asta o să treacă repede, e bine să se ardă acum, ca să-i pot spune, peste 5 ani, că asta era muzică de bebeluși, ea deja e copil mare.

Ne distrăm masiv în mașină, nu credeam că O-Zone sau HI-Q pot fi așa captivante pentru copii, dar aparent versurile și referenurile sunt pe înțelesul și placul unui copil de 3 ani, deci e bine.

Acasă se schimbă un pic situația, cere muzică de balet, îi plac Florence și Marley, mai dansează pe Jamiroquai, acolo suntem bine.

Ce voiam să spun este că te distrezi mai bine și tu, părinte, intrând în jocul copilului și distrându-te cu veselia lui decât să ai o reacție d-aia de snob care se declară profund indignat de alegerile muzicale și să cauți, inutil, soluții ca să scapi de așa ceva.

Și a doua

Enjoy!