Cand credeti ca n`are nici un rost sa mai continuati ce ati inceput pentru ca nu se vad rezultatele asteptate sau pentru ca nimeni nu apreciaza, ce faceti?
Mie mi se intampla destul de rar asa ceva, dar atunci cand ma apuca, e de rau, pentru ca ies foarte greu din stare. Si parca nu se mai leaga nimic si nici o perspectiva nu rasare la orizont. Pana acum ceva vreme, cand eram mai pubertin asteptam sa traga cineva de mine si sa ma scoata cu forta de acolo. In ultima vreme insa m-am educat in asa fel incat ceea ce inainte era menit sa ma oftice si sa ma faca sa zic „fuck it” acum ma face sa spun „e na? pe bune?” si sa ma ambitioneze sa merg inainte cu mai mare indarjire.
Si cred ca asta e secretul, sa inmultesti lucrurile demoralizatoare cu -1 ca sa iasa ceva care sa te provoace. Chiar daca nu pe moment, rezultatele vor veni.
Desi cred ca era mai potrivit articolul pe blogul lui Stefan Murgeanu, am ales sa va intreb pe voi, aici, cum va motivati? Ce va face sa mergeti mai departe?
0 comentarii Adaugă comentariu
In astfel de momente trebuie sa intervina perseverenta…si e nevoie sa fim constienti ca mai sunt si momente in viata in care avem foarte mult de muncit pentru a obtine ceva si chiar daca apare un obstacol,2-3 nu trebuie sa ne lasam doborati 🙂
Al dracului de urata e starea asta de care vorbesti. Cred ca totusi toate lucrurile pe care le facem sau nu trebuiesc puse in balanta si analizate pe toate partile. Eu imi fac liste de lucruri pozitive si lucruri negative:) Apoi,uneori, toate lucrurile din lume care ar putea sa ti le spuna cineva sa te motiveze sunt praf in vant daca tu nu-ti doresti sa te ridici si ramai in starea de ‘vegetatie’.. Mai e si treaba daca uneri nu ne faceam asteptari prea mari sau tinte greu de ajuns ..
mi se intampla rar, dar mai cad si io din cand in cand in caldarea semidepresiei…
pur si simplu zac cateva ore/zile si apoi imi revin
Si pe mine ma mai apuca…da’ partea buna e ca nu ma tine mult si cand revin sunt mai inversunat sa reusesc ca inainte.
Asta e secretul 😀
Se mai întâmplă. Până nu demult îmi era greu să trec peste. Dar acum mă gândesc că nu sunt „ei” mai ai dracu’ decât mine şi că pot să le demonstrez tuturor contrariul şi să duc treaba la bun sfârşit. 🙂