Pe scurt, gagica asta a fost prima dragoste la prima vedere, în 1996, când a scos Ironic. M-a mai cucerit apoi selectiv, cu Hand in my pochet, dar la Ironic m-a terminat.

Era femeia perfectă pentru un mucos de 11 ani, rebelă, vie, voce beton, toate calitățile. M-a răvășit complet, am suferit în tăcere ani de zile, până în 1998, când a apărut Natalie Imbruglia și m-a defocusat.

Asta se întâmpla pe vremea când ne luam noutățile muzicale din reviste și de la televizor. Întâi de toate au fost MCM, VIVA, VH1 și MTV. Da, era o vreme când MTV dădea videclipuri cu muzică. Un fel de vlogguri de azi, doar că filmate de altcineva, nu știu cum să explic mai bine. Și era cu muzică d-asta, cântată, nu strigată sau vorbită.

Apoi mai ciuleam urechile și mai beleam ochii pe la nemți și pe la italieni, deși nu știam limba, buchiseam câte ceva.

Revenind la Alanis, prima mea iubire, tocmai a scos melodie nouă și se așteaptă album anul ăsta.

Sună bine de tot, bună rău, s-a întors cu fața spre rock, unde îi stă ei bine.

Am descoperit-o pe URBAN.RO, unul dintre cele mai bune site-uri, dacă nu cel mai bun, de content curat de la noi. Chapeau către Cristina pentru munca depusă.