M-am pus dimineață la curent cu știrile recente. Și am văzut că Cioloș e chemat în parlament să dea explicații pentru ce se întâmplă cu antenele, că a murit al treilea bebeluș dintre cei infectați cu o bacterie necunoscută! la Pitești, cum directoarea de la Crucea Roșie Brașov amenință și intervine la chestorul poliției pentru a-l arde pe un băiat care își făcea datoria în stradă sau cum Iliescu vorbește despre apărarea dreptului la liberă exprimare al presei. Ironic, nu?
Și mă gândesc că pentru asta nu protestează nimeni. Nu văd pe nimeni să iasă în stradă să îl pună pe tăriceanu la zid, pentru că este un porc politic.
Nu văd pe nimeni să iasă în stradă să ceară un sistem sanitar funcțional. Nici măcar după episodul #colectiv nu am rezolvat nimic, știindu-se clar că unii dintre cei 63 au murit din cauza bacteriilor și nu a arsurilor. Mor 3 bebeluși și alți părinți stau cu frică. Numai în pielea lor să nu fii. Și totuși pe noi ne arde mai tare de cum aleg norvegienii să trateze creșterea copiilor.
Împotriva ăleia de la crucea roșie brașov trebuia în mod normal să fie o presiune uriașă, și să fie constrânsă la demisie. Alături de șeful poliției Brașov. Dar se știe că ardelenii sunt oameni mai calmi, poate prin august o vedem pusă la zid.
Cât despre Iliescu…nu pot să spun că m-ar afecta emoțional în vreun fel, dacă aud că într-o noapte niște golani au dat cu molotoave. Sau măcar i-au tăiat internetul.
În tot timpul ăsta țara e ocupată cu evacuarea antenelor, cu valentines, dragobete sau alte alea. Am aflat că Bianca s-a împăcat cu Victor și vor să facă un copil. Prima naștere a unui android made plastic 100% .
Nu pot să nu fac legătura între entuziasmul și interesul cu care observă evenimentele ce se petrec președintele Klaus și letargia în care suntem. Poate am devenit cu toții fini observatori și atât?
Și ca să anticipez eventualele întrebări: nu ies eu pentru că după #colectiv mi s-a tăiat. Am ieșit degeaba, am strigat cât am putut de tare împotriva sistemului că sa fim reprezentați de Liviu Mihaiu la cotroceni. Poate atât merită societatea civilă. Poate atât merităm noi. Nu știu. Dar prefer să îmi văd de ale mele, să strâng după câine pe stradă, să dau zăpada din fața blocului, să nu arunc chiștoace pe jos, d-astea.
3 comentarii Adaugă comentariu
Poate ca revolta in trei pasi nu e suficienta si ne trage inertia inapoi.
Poate ca ce s-a facut a fost mai mult decat previzibil si ne-au pregatit raspunsurile cu mult inainte sa ne revoltam.
Poate ca nu avem o soarta si ne hranim cu ce primim si, din cand in cand, tragem sa ne hranim putin mai bine.
Poate ca ne punem prea multe intrebari si calculam singuri, in intimitatea noastra, mult prea multe variabile irelevante.
Zic si eu, poate.
Nu merge asa. Toate astea se aduna in constiinta colectiva si rabufnesc. Ideea e sa rabufneasca mai des. Cu cat le facem mai cunoscute cu atat se aduna mai repede.
e o stare de veghe prelungita. noi asteptam noua criza financiara mondiala ca sa ne mai trezim asa nitel.