Azi am invatat ce inseamna respectul. Si lectia mi`a fost data, ca o palma data din fundul curtii, de cativa domni din categoria „mosilor aia cu idei invechite”. Eram pe stadionul Arcu de Triumf, la meciul de rugby dintre Stejarii Bucuresti si Stade Francais.
Inainte de inceperea meciului, crainicul stadionului roaga toti suporterii aflati in tribune sa se ridice in picioare si sa tina un moment de reculegere in memoria unui fost jucator al nationalei de rugby decedat de curand.
Moment in care tot stadionul se ridica si tine momentul de reculegere. Aici intervine palma data de acesti domni, care stateau in fata mea. In momentul in care s-au ridicat pentru moment, si-au scos toti, ca la un semn, caciulile de pe cap.
Asta da dovada de respect fratilor. Si observ cum uitam din ce in ce mai mult sa respectam. Avem cu totii pretentia sa fim respectati, dar noi, respectam cu adevarat ceva? Sau pe cineva?
Tot din categoria respectului va mai zic ca unul dintre motivele pentru care merg la meciurile de rugby este civilizatia de care dau dovada oamenii de acolo. Azi, in cadrul aceluiasi moment de reculegere, pentru prima data dupa foarte mult timp, am vazut un moment de reculegere adevarat. Adica 30 de secunde de liniste, nu de aplauze cum se practica tot mai des. Nu aplauzi moartea cuiva, da?
0 comentarii Adaugă comentariu
nici eu n-am inteles niciodata aplauzele din momentele de reculegere