Prietenii mei milionari

Articol din categoria: andreiu

Am pus ieri pe facebook o poză cu o gustare rapidă, făcută copilului, pe care o serveam eu drept desert în copilăria mea din anii 90 pentru că nu aveam altele mai bune. Și era bună și mă bucuram când o primeam, că atât se putea atunci. Și dacă aș fi avut un borcan al recunoștinței, aș fi pus un bilet zilnic când primeam chestia asta seara, alături de o cană de ceai cu zahăr.

Nu mă plâng, astea erau condițiile și vremurile, părinții mei s-au străduit cât au putut să-mi ofere o viață bună, probabil de multe ori au mâncat ei mai puțin ca să mă culc eu sătul, probabil au renunțat ei la haine noi ca să am eu haine bune și tot așa. Repet, ăștia au fost anii 90 spre 2000 pentru mare parte din generația mea, din Brăila.

Ei bine, am pus poza aia și au tăbărât copiii de milionari pe mine: unde e untul? De ce nu e unt? Păi fără unt?

Băbăeți, mă bucur pentru voi, că v-ați permis unt în copilăria voastră. Eu în copilăria mea vedeam unt doar când mergeam la țară la bunică-mea, d-ăla natural. În rest, cred că abia prin liceu am luat primul pachet de unt acasă. Alternativa era margarina, dar ăia e recomandată la angrenaje și utilaje agricole, nu să o consume o persoană umană, vie.

Cei care vă permiteați unt, chestii rafinate, ciocolată mai bună de Kandia sau mai știu eu ce chestii la care vă ultragiați acum când citiți că nu existau, ați fost norocoși, atât, în anii ăia.

Și, ca să avem o concluzie la toată mizeria asta scrisă, am mai zis asta acum ceva ani, dar mă bucur teribil că fiică-mea nu va mai asocia mirosul de portocale cu crăciunul și nu va trebui să mănânce 3 zile aceeași mâncare decât dacă își dorește ea.

6 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    bine punctat

  2. #2 Comentariu nou

    Un alt desert foarte bun: lapte praf cu zahar si in zilele bune cu cacao (fara apa, doar praf)

  3. #3 Comentariu nou

    saraca de mine si acum mananc biscuiti cu gem, fara unt!

    • #4 Comentariu nou

      Toata lumea mananca, astea s vaicareli de alea pe stilul „ce greu mi-a fost mie”. Eu aud prima data ca se mananca gem cu unt (si nu ca, vai, ce amarat am fost eu, nici nu stiu daca am avut unt sau nu, who cares?).

      Manca aceeasi mancare 3 zile, iti dai seama, saracul, nu s-a mai vazut asa ceva.

      Monty Python – Four Yorkshiremen

      sau o manea de jale

    • #5 Comentariu nou

      cu cine te certi?

    • #6 Comentariu nou

      eu cu nimeni! doar ca mi se pare irelevant sa „atragi atentia” cuiva pe motiv de „bisuciti c gem fara unt!!!!” ca si cand ar fi cea mai nasoala chestie! mie mi se pare super buni fara unt!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.