Am urmărit cu atenție și îngrijorare în ultima vreme ce s-a mai întâmplat pe scena politică de la noi, ca preludiu pentru iminenta campanie electorală pentru Cotroceni.

Glumesc, m-am interesat activ, pentru că lucrurile se mișcă cu o dinamică pe care nu o anticipam acum 2 luni, să spunem.

Partea amuzantă e că oamenii care țipă sus și tare că e nevoie de implicare sunt cei care te sancționează grav dacă te apuci să spui ceva de rău de tabăra din care fac ei parte. Citesc comentarii pe la prieteni, am și eu comentarii care mă înfierează ca pe ultimul criminal, doar pentru că spun că unii, respectiv USR greșesc fundamental fiind concentrați pe luptele interne, în loc să fie preocupați să comunice cum trebuie pentru candidatul lor.

Ce le scapă lor e că Dan Barna, de la speranța unui contracandidat valid pentru Klaus, a ajuns să nu fie sigur nici de locul 3, în sondaje. Ori asta nu se contabilizează ca succes, ci ca amatorism al echipei din spatele lui. Sau a lui. Oricum, nu sunt semne bune.

PNL abia așteaptă să cadă guvernul Dăncilă și să ia guvernarea. Uită experiența de 2016, să îi lăsăm să își facă jocul, de aici câștigă doar Dăncilă, că scapă de povara guvernării și se poate concentra pe lupta de Cotroceni. Unde, dacă dispare erodarea guvernării, are o șansă mare. Nu o zic doar eu, căutați un pic pe net și vedeți.

Mircea Diaconu e stereotipul intelectualului, omului cinstit și muncitor, al nimănui, el nu are treabă cu partide, e „de-al nostru, din popor”. Șanse mari într-un segment destul de relevant.

Paleologu e acolo să rupă de la Barna și atât, e activ doar prin București, provincia nici nu contează pentru el.

La cum se vede de la mine, dacă aș avea voie să mă exprim, în momentul ăsta, dacă nu se schimbă nimic în abordarea celor de la USR, avem toate șansele la turul 2 Iohannis – Dăncilă. Mai ales că doamna i-a cam dat din rever vreo 2 serve domnului președinte în ultima săptămână.

Și nu pot să nu remarc retorica sudistă adoptată de președinte în ultima vreme, cu „să se facă, trebuie să facem, va fi nevoie să se schimbe ceva”, de la România lucrului bine făcut la România lucrului bine propus.

Nu sunt specialist în politică, dar mă prind de mesaje, poziționari și strategii, că mă ajută experiența de marketing și comunicare.