Deja ştim cu toţii cât de enervantă a devenit eticheta de “pişcotar” pusă bloggerilor. Indiferent de context, orice participare la un eveniment sau cadou primit devine implicit “pişcot”. De multe ori eticheta e pusă de unii-alţii din răutate sau din invidie, dar sunt situaţii şi oameni care contribuie solid şi susţinut la asta. Dintre bloggeri mă refer.

Nu se poate ca după ce te enervezi că te face lumea pişcotar după ce te milogeşti pentru un bec, să te duci la un eveniment şi să dai din coate să fii în prima linie la mâncare. Nu se poate să se creeze îmbulzeală pe mâncare ca la poarta staulului când se dă drumul berbecilor în oi. E penibil să stai cu farfuria întinsă la coadă ca babele la pupat de moaşte pe dealul mitropoliei.

Băi, e 8 lei o ciorbă la un restaurant în centru. Te ajunge 20 de lei o masă şi te scapă de ridicol. Şi am văzut destui oameni care fac asta, să se bată la propriu pe mâncare. Fie la evenimente, fie la conferinţe, povestea nu se schimbă.

Staţi numai un pic şi priviţi din exterior o mulţime de oameni care se bat pentru mâncare. E un peisaj superb, nu? Maximum de amuzant, care inspiră fix pişcotăreală. Uneori cred că organizatorii de evenimente pun intenţionat bufetul suedez doar pe o singură masă, doar pentru momentul de spectacol ce va să vie.